deci...se poate!

Chestie observata acum un minut:

O doamna isi plimba catelul. Catelul se agita, sare, topaie ca apucat. Deodata se opreste pentru cateva secunde, apoi isi continua topaiala. O vad pe doamna ca intoarce capul si se uita in urma. M-am gandit ca o fi calcat in ceva ramas de la alti catei.

Catelul se opreste din nou, de data asta cu intentii serioase. Il vad cum isi coboara fundul si...isi face treaba (mare). Dupa ce termina, doamna ii da drumul din lesa si face un gest, zic eu, monumental: scoate din buzunar o punguta, si incepe sa adune ce lasase in urma catelul, inclusiv din locul la care privise cu cateva secunde in urma.

Deci, pana la urma, se poate. Totul este sa existe vointa.