sinistrat pentru o zi

Ieri m-am declarat, oficial, inzapezit. Daca pana luni dimineata reusisem, cu succes, sa ies din curte si de pe ulita (stiu, e strada de fapt, dar locuind in mediu rural si strada fiind asfaltata doar cu prundis, prefer sa o numesc ulita), ei bine, marti n-a mai mers.

Cu referirea de rigoare la ce am mai spus, simt nevoia sa fac niste precizari. Mai mult pentru linistea mea sufleteasca, nu ca ar interesa pe cineva in mod deosebit. Dar asa, in caz ca la un moment dat o iau razna si o sa ajung sa gandesc altfel.

Asadar: wola care a trecut pe ulita si-a facut treaba. Nu stiu daca era de la primarie sau tocmita de un nene cu ceva mai multa dare de mana (este unul in situatia asta in zona, care trece frecvent prin fata casei noastre). Stiu, am fost carcotas si m-am plans de zapada ramasa in urma wolei, pe care a trebuit sa o dau la o parte din fata portii ca sa pot iesi cu masina. La asta s-ar mai adauga si zapada framantata, in mare parte intr-un strat de mai bine de-un lat de palma, prin care Golanu' meu n-a reusit sa razbata, cu lanturi cu tot.

Ce am constientizat aseara, cand discutam cu sotia si ne faceam planuri cum sa procedam in dimineata asta de miercuri (varianta 1: daca trece wola, dau spaga la sofer sa ma tracteze cei cca 250 de metri pana la aleea betonata pe care stiam ca se poate circula; varianta 2: mergem dimineata la serviciu cu un vecin care si-a lasat masina, intelept, la aleea betonata) a fost urmatorul fapt: de bine, de rau, wola aia a facut drumul practicabil. Daca nu pentru masina, macar de parcurs pe jos, in asa fel incat sa nu inoti prin troiene. Si chiar se formasera niste troiene de toata frumusetea, de la viscolul care a suflat in buna pace. Deci, in caz de necesitate (apa, paine, ma rog, ce-o fi fost urgent), nu ar fi trebuit sa fac pe viermele din Dune prin troiene, ci as fi putut merge, cvasi-lejer, pe ulita cvasi-deszapezita.

In concluzie, celui care a dispus interventia wolei (chiar a wolelor, ca aseara erau doua care raschetau zapada), ca o fi fost primarul, vicele sau vecinul nabab, mii de multumiri si multa sanatate.

PS: Tinand cont ca asta noapte nu prea a mai nins, nici nu a mai viscolit, si zapada s-a intarit suficient incat sa pot iesi cu masina si sa mai si ajung la serviciu, pana la imbunarea vremii si disparitia zapezii de pe ulita o sa las masina la loc sigur (cu mai putin zapada, adica) si o sa fac restul de drum pana acasa cu pejosul. Ca doar de-asta am iFeet.