Azi n-am mai avut noroc. A trecut pe la 6:30 o wola care a indepartat mare parte din zapada, dar care mi-a lasat niste troiene de zapada intarita in fata portii. Asta se traduce prin "treci la lopatat, cetatene!" Si asta am facut. Timp in care viscolul si-a facut mendrele. Adica, in cca jumatate de ora, tot ce deszapezise omul a fost acoperit, frumos, de alta zapada. Buuun! Punem lanturile, deci. Ei, pe naiba. Am reusit sa fac doar vreo 100 de metri, pana m-am impotmolit. Asa ca, in urma unui scurt consiliu de familie, am decis sa punem masina in marche-arriere si sa efectuam o garare in curtea relativ deszapezita.
Numai ca nu a fost chiar simplu. Unul dintre lanturi sarise, asa ca a fost nevoie sa ma bag pe sub masina ca sa vad pe unde e pezevenghiul. L-am gasit, l-am scos (ca nu mai era chip sa-l montez inapoi), i-am facut semn sotiei sa treaca pe locul meu, ca eu urma sa imping, sa iesim din troian. Noroc ca avem amandoi permis, ca altfel ramanea masina in drum pana seara, cand ajungeau vecinii acasa.
Si uite asa, cu chiu cu vai, am reusit, datorita efortului in echipa, sa intram cu masina inapoi in curte.
Asa ca azi iarna a invins. 1-0
Multumesc, Eugen, azi vin fetele la mine la meeting.
RăspundețiȘtergereP.S. Nu ca tu nu ai fi o prezenta agreabila, dar de mult nu le-ai mai trimis :)
Ma gandeam eu ca n-o sa te superi :-)
RăspundețiȘtergere