scurte despre puiul nostru

Simt nevoia sa ma laud. Nu cu vreo realizare de-a mea, ci mai mult cu ce a rezultat din eforturile sotioarei si ale mamei mele.

In 2 saptamani cat a stat mama mea la noi ca sa aiba grija de bebelina cat suntem noi la munci, a cam reusit sa o dezvete de scutece. Asta se traduce prin faptul ca fetita noastra scumpa-draga-iubita-adorata-lumina-ochilor-nostri-si-comoara-noastra-cea-mai-de-pret se cere la olita. Bine, fie ca e e nr. 1 sau 2, ea tot caca zice. Dar ce mai conteaza, CERE OLITA! Ceea ce, zicem noi, e super pentru un copil de 1 an si 8 luni. Scutece mai foloseste doar noaptea, dar alea-s doar asa, just in case, ca nu le uda absolut deloc.

Mananca si cere: bibi (bombonele - asa i-am prezentat noi stafidele si alte fructe deshidratate, gen merisor, goji, afine si coacaze; oricum, cand vedea ciorchineii de coacaze de la noi din curte, isi lua viteza spre tufa zicand bibi, bibi, iar samburilor de pepene tot asa le zice, ca-i vede negri si asemanatori cu afinele), tuti (turte facute de mami sau de ba - bunica - in ceaunel, pe aragaz), dii (castravete, fie el proaspat sau murat), titic (laptic), ca (capsuni), mo (morcov).

Pe mami o striga din ce in ce mai des mami, chiar maamiiiii uneori, cand se alinta. Eu, in general, sunt tata, mai rar tati. Dar ce mai conteaza cand vine la mine, ridica manutele si imi zice ba, adica sa o iau in brate. Bunicii sunt bu si ba.

De la mama mea a invatat sa dea mingile de-a dula (desi e mai apropiat de duda ce zice ea).

Seara ne jucam de-a cau-cau. Cere ea. "Ce sa-ti faca tati?" "Cau-cau!" (pentru cine nu stie, e o mica poezioara si un joculet de jucat cu cei mici, implica gadileala: Cau-cau, un' te duci?/La fetita s-o apuci./Si de unde s-o apuci?/Ia de-aici, de-aici, de-aici...). Ca sa nu mai mentionez de reprizele de cucu-bau si de sup-sup (tup-tup, cand se cocoata pe scaunelul ei de 20cm inaltime si sare de-acolo cu manutele intinse, gata sa ma prinda de mana daca se dezechilibreaza).

Recunoaste o parte din animale, dar, daca stau sa ma gandesc bine, numai catelului ii spune oarecum pe nume (cucu), si de curand a inceput sa zica si pui-pui (pentru pui, evident) in loc de pi-pi si gai la gaina, in loc de co-co. Celelalte sunt mau (pisica), ga (gasca), mac (rata), uaaa (tigru/leu), u-u (maimuta - sunetul e acompaniat in 95% din cazuri cu gestul scarpinarii in zona coastelor), sssss (sarpele), mo-mo (ursul), uuuuu (lupul), sup-sup (atat iepurele cat si veverita), co-co (cocos), etc. La crocodil face gestul clantanitului din dinti, ca asa i-am explicat eu ca face crocodilul.

Ii plac Pisicile Aristocrate, Veronica si Happy Feet. Ii place sa se uite la filmuletele cu ea de pe telefoanele noastre, mai ales cand sta pe olita. La cele facute cand era bebe mic face oa-oa :-)

Ii place la baie, mai putin dusul. Chiar cere, baie, si imita gestul de plescaiala care-l face cand e in cada in apa.

Daca ne vede ca ne spalam pe dinti, isi cere periuta si ne imita. Mai mult molfaie periuta, dar e un inceput si asta.

Isi striga pisicile: psss, psss, sau chiar pe nume: Dudi (Boogie) si Ie (Jerry). Se supara cand aude cainele vecinului latrand: cucu...na-na!

Florilor le face mai-mai, si tot asa le si zice.

Nati, scumpa noastra fetita, te pupa mami si tati! (acasa ar fi urmat un mini-dialog intre mine si ea: "Ce ti-a facut tati?" "Pu" - adica pup).


PS: Astazi se implineste un an de cand mi-a spus prima data "ta-ta-ta".

nocturne

Asta noapte am stat pana pe la 2:30 sa ma uit dupa meteori (Delta Aquarids). Am vazut cativa, am vazut si vreo doi sateliti, niste avioane si multe stele. Ar fi fost ele si mai multe, dar am destul de multa lumina parazita care vine atat de la luminile Iasului, cat si de pe la becurile si casele din jur. Acum 2 ani era ceva mai bine. Dar asta e, asta avem, cu asta defilam.

N-am reusit sa prind niciun meteor in cadru. Toti cei pe care i-am zarit erau total in alte parti decat zona inspre care era indreptat obiectivul (Skat, din constelatia Varsatorului).

Am folosit atat obiectivul de 50mm (cu f2.8 si ISO400, la 15-20s), cat si pe cel de kit, la 18mm (f3.5 si ISO400, 25-30s), telecomanda cu fir, trepied. Poate peste vreo 2 saptamani, cand sunt Perseidele, sa am ceva mai mult noroc. Daca o sa tina si vremea cu mine, bineinteles.

Oricum, pe la 2:30 am remarcat ca se racorise nitel afara, si am vazut ca se aburise lentila obiectivului, asa ca mi-am strans toate cele si m-am dus la nani.

Ceva poze cu un satelit si cu o bucata din Calea Lactee. Nu-s foarte reusite, dar macar am incercat :-)



uichend

Gata, declar weekend!












Sursa GIF

muzicantii din Valea Adanca

Daca mai era si un magar prin preajma, ar fi fost muzicantii din Bremen in echipa completa.

De ce zic asta? Pai pentru simplul motiv ca avem doi vecini care detin, fiecare, cate un tip de muzicant.Unul creste gaini si are si un cocos care incepe sa cante pe la 4 dimineata (uneori chiar mai devreme, spre 3:30), de ma trec cele mai criminale ganduri. Altul are un caine lup (Lady, acting like the bitch that she is) care se deda la reprize foarte lungi de latrat. Evident, tot noaptea.

Ieri dimineata mi-a zis maica-mea ca noaptea anterioara au miorlait niste pisici pe langa gardul nostru. Alea trebuie sa fie pisicile care ne viziteaza si pe noi, de gasesc dimineata o gramada de urme de labute pe toata terasa.

Asadar, daca ar mai fi fost si un magar care sa mai raga cand ti-e somnul mai dulce...

bucatareala de weekend

Sambata s-a lasat cu ceva dovlecei (productie proprie) umpluti, la cuptor - mutumiri sotioarei si mamei mele, care au trudit cot la cot ca sa iasa minunatiile astea.




















Duminica a fost o zi de porc. Nu in sensul ala, ci in sensul ca am repetat reteta asta, si de data asta am pus fenicul cu nemiluita, plus ca am avut si cardamon intreg. Bun-bun-bun!
















PS: N-am stiut ca feniculul baloneaza in halul asta! Bagati un Carbocit dupa, ajuta.

fuse si se duse

Scurt, ca orice concediu, dupa ce-l termini. Asa a fost concediul meu de vara, petrecut partial pe litoralul romanesc, si partial in masina, in spatele volanului (catre si dinspre mare, precum si vreo 2 drumuri la Piatra Neamt). Din fericire, mai am destule zile de concediu. Din nefericire, nu stiu cand si daca o sa pot beneficia de ele dupa bunul plac. Pentru ca munca la birou si pentru ca mariaj cu banca (pentru cunoscatori ;-)).

A fost prima iesire a bebelinei la marea cea mare, primul ei drum mai lung de 70 de kilometri, primul ei contact cu mult nisip, cu multa apa, cu pescarusi, cu meduze si scoici si cochilii de melci, cu chistoacele aruncate aiurea prin nisip, cu tumultul plajei romanesti si cu muzica la volum mult prea mare razbatand din boxele teraselor de pe faleza.

Locatia: Eforie Nord, strada Smaraldului. Am inchiriat o viluta impreuna cu alte doua familii, si acelea cu copii (asta e alta istorie, nu intru in detalii aici si acum; sa zicem doar ca a fost o experienta din care in mod sigur am tras niste invataminte). Ca localizare fata de faleza a fost OK. La cca 2 minute de teatrul de vara, si la cca 5-7 (mersul meu) de strada principala, cea cu magazine (bulevardul Republicii). La plaja ajungeam in aproximativ 5 minute. Viluta, in sine, cam lasa de dorit. Aflandu-se fix sub doi castani uriasi, are o pozitie destul de nefericita fata de soare, ceea ce se traduce prin cam multa umezeala inmagazinata in pereti. Una din doamne a dezvoltat o tuse serioasa si total nemelodioasa pe fondul ceva-ului din casa. Nitica igrasie se observa si pe unul dintre peretii bucatariei, deasupra caruia se afla un fel de balconas unde, neexistand acoperis, se cam acumuleaza apa de la ploaie (tinand cont ca in vinerea cand am ajuns chiar a plouat, am putut observa asta).

Puncte pro pentru viluta:
  • bucatarie destul de OK echipata (tacamuri, vesela, oale)
  • frigider
  • camara - poti depozita destule acolo
  • living destul de mare pentru 3 kinderi sa faca tot felul de tampenii
  • TV in fiecare camera
  • prezenta aproape zilnica a celor 2 doamne de la curatenie (scos gunoiul, curatenie, schimbare lenjerie si prosoape cam la 3 zile)
  • gratar in spatele casei (am profitat si noi de el)
  • zona relativ linistita
  • mini-loc de joaca pentru copii (trambulina elastica, tobogan, nisip)
  • am pozat un gandac super misto, adica asta de mai jos





















Puncte contra:
  • prezenta igrasiei si a unui miros de umezeala si de ranced, mai ales cand ridici salteaua ca sa bagi cearceaful sub ea
  • lipsa unei masini de spalat
  • aragaz sub forma unei plite cu 2 ochiuri, conectata la o butelie
  • gardul din spatele casei pe sub care se strecurau cainii bagabonti (m-am racit cand am vazut unul in curte, cu ochii pironiti pe ce tinea bebelina noastra in mana; nici nu stiu cand m-am ridicat si m-am repezit la el sa-l alung)
  • faptul ca eu, ca si client, trebuie sa am grija sa scot lunea tomberonul si sacii de gunoi in strada
  • baia de la parter e foarte ingramadita, WC-ul e la cca 15 cm distanta de cabina de dus, asa ca ai de ales: ori iti strecori artistic picioarele intre cadita cabinei si WC cand iesi de sub dus, ori pasesti direct pe WC (daca ti-ai adus aminte sa cobori capacul) si de acolo sari in slapi. In orice caz, destul de incomod daca nu te incadrezi, ca si constitutie fizica, in categoria doi la legatura
Preturile nu mi s-au parut nici foarte mari, nici foarte mici. Sezlongul era 10 RON/zi, litrul de lapte Dorna UHT 3,5% costa 7,5 RON, strugurii au fost 14 RON kilogramul, porumbul (cel vandut de conationali, pe plaja) 5 RON (eu am luat de la aprozar cu 2 RON si l-am fiert la viluta). Saorma nu stiu cat era, n-am servit. Gogoselele alea tip inelus au costat 0,9 RON bucata (asta pentru ca le-am vrut cu topping, altfel m-ar fi costat 0,80 RON), inghetata Corso pe bat (aia la care fac reclama Conectoru' si Corina Miss Boboc) am gasit-o cu 2 RON la o taraba care era deschisa total aleatoriu. Am gasit si Gogoasa Infuriata, dar nu mai stiu cat a costat aia cu vanilie. Sigla era cam stearsa, probabil nu mai au aceeasi trecere ca acum cativa ani. Dar gogosile tot bune sunt, chiar mai bune decat alea inelus. Sau poate oi fi eu nostalgic, cu gandul la perioada studentiei...

Parcul de distractii. Tinand cont ca bebelina noastra este inca virtual-ombilical atasata de mami (da, a inceput sa strige mami, a invatat de la o alta fetita de la viluta), la trenulet a trebuit sa decartam de fiecare data 5 RON x 2 (1 bilet ea, 1 bilet mami). La carusel am insotit-o eu, dar fiindca am stat in picioare, am platit doar 5 RON. Roata costa tot 5 RON de persoana. Masinutele alea cu melodii, care au doar o cursa du-te-vino, costa fie 3, fie 5 RON/fisa, in functie de locatie. De pilda, la alea de langa parculetul din fata teatrului de vara (unde scranciobul, toboganul si balansoarul nu costa) e 3 RON, dar la cele de pe aleea care coboara spre Belona costa 5 RON. Location, location.

O prajitura decenta, dar scumpa (12 RON/100g) se poate servi undeva pe langa Belona. Imi aduc aminte ca scrie ceva cu Pasticceria acolo. Locatia e faina, baietii de acolo sunt amabili, prajiturile sunt servite frumos. Apa (carbogazoasa sau plata, ca sa nu cad in capcana apei minerale) e importata din Italia, nu am vazut sa aiba Dorna, Borsec, Izvorul Minunilor, Roua sau Aqua Carpatica.

Am facut o vizita si la acvariul din Constanta. Am impresia ca am decartat 20 RON/persoana acolo. La microrezervatia de langa delfinariu costa 10 RON/persoana (acces inclus la expozitia de pasari exotice, care consta in vreo 15 voliere cu cateva specii de papagali, 2 pasari rinocer, un tucan si niste turturele. A, si 3 arici). Daca vreti la delfinariu, pregatiti-va sa scoateti 50 RON/persoana (acces inclus la microrezervatie si la expozitia de pasari exotice). Microrezervatia e chiar misto. Pelicani, lebede (albe si negre), rate, gaste, iepuri, gaini de expozitie, rumegatoare, cai, ratoni, un caine enot ca vai de mama lui, o vulpe pe care n-am vazut-o (deci e posibil sa nu fie decat tablita acolo), niste mistreti, struti, etc. Per total, e faina. Vede copilul niste animale pe care, altfel, nu le stie decat din carti si de la TV. Bebelina noastra nu se mai dadea dusa de la cusca iepurilor, baga degetelele prin plasa si zicea "sup-suuup", iar la voliera unde convietuiesc veverite, porcusori de Guineea si gainuse si cocosei americani a tras o chiuiala de muream de ras si de dragul veseliei ei. Deci asta chiar recomand din toata inima, merita cu brio o vizita. Macar pentru copil/copii.

Per total, a fost OK pentru o prima experienta a bebelinei la mare. Speram ca anii urmatori va fi mai bine, ca nu se va mai simti intimidata de atata apa, nisip si lume, si ca toate zilele petrecute la mare vor fi ca joia trecuta, cand s-a bucurat de apa calda si linistita, cand s-a jucat in nisip, cand a fost, efectiv, asa cum ne inchipuiam ca va fi tot concediul.

adio, sayonara, good bye...

Atentie, urmeaza un post lacrimogen!

Il tin minte pe Cristinel de cand eram in clasa a opta. Era mic, timid, nitel rotunjor, nu prea dadeai doi bani pe el, si totusi iesea oarecum in evidenta. Nici nu mai stiu cand si cum l-am remarcat. Imi aduc doar aminte ca reactia mea a fost ceva de genul "Hello! Where did you come from?"

Am devenit apropiati. Aveam grija de el, ca era maruntel, si aveam grija sa nu-i faca nimeni niciun rau. Simteam, stiam, de fapt, ca daca el pateste ceva, o sa am si eu de suferit. Era o chimie speciala intre noi...ceva...asa...oarecum nedefinit, dar totusi banuiam ca e o relatie care va dura.

Si au trecut anii. A fost alaturi de mine in momente vesele si triste, cand am intrat la liceu, cand am dat teze, cand am luat 4 la istorie, in drumetii, cu bicicleta, cand am implinit 18 ani, cand am picat la facultate, cand am luat bursa de merit, cand am dat licenta, cand m-am angajat ca profesor suplinitor, cand am plecat in Suedia, cand m-am casatorit si cand a aparut bebelina. Mi-a fost alaturi tot timpul, neconditionat, tacut, mereu in umbra mea. Nici nu era nevoie de cuvinte, stiam ca e acolo, nedezlipit de mine. Am crescut si am imbatranit impreuna. Am facut totul impreuna. Am ras, am suferit, am pescuit si ne-am balacit impreuna. Sunt multi ani la interval...

Si totusi, ieri a fost ziua in care a trebuit sa-mi iau ramas bun de la Cristinel. Ma incearca un oarecare regret, si, totusi, simt si o usurare. A fost o relatie de lunga durata...dar asta e, uneori trebuie sa mai spunem si adio, ramai cu bine. Asa e viata.

Adio, Cristinel! It's been one hell of a ride!