Am prins niste fulgere :-)
Se afișează postările cu eticheta meteo. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta meteo. Afișați toate postările
e pe vine
Vine Crăciunul!!!
a venit mai repede
Winter is coming...
Sursă foto: HBO - Game of Thrones
vine? daca da, cand?
Unde-i primavara, vericule? E asa un frig azi... In ultimele 2-3 zile mi-am gasit masina inghetata bocna in fiecare dimineata. Mugurii abia-abia se vad pe copaci. Ploua, e ceata si e o vreme nasoala rau de tot.
A, super tare: azi e si vineri, si 13. Si dupa-amiaza merg sa fac ITP-ul la Golan. Motiv pentru care l-am dus dimineata la spalatorie.
Apropos, am mentionat ca ploua?
A, super tare: azi e si vineri, si 13. Si dupa-amiaza merg sa fac ITP-ul la Golan. Motiv pentru care l-am dus dimineata la spalatorie.
Apropos, am mentionat ca ploua?
vine?...vine, vine...
Nu, nu panarama aia de targ de imbracaminte si incaltaminte care, sincer, nici nu cred a plecat de fapt vreodata din Iasi, ca tot timpul se aude prin oras reclama.
Cred ca vine iarna... Azi dimineata aveam gheata pe parbriz, in parta inferioara, cam de-un lat de palma.
Frig, monser!
Cred ca vine iarna... Azi dimineata aveam gheata pe parbriz, in parta inferioara, cam de-un lat de palma.
Frig, monser!
baba nr. 6
Isi scutura cojoacele de le merg fulgii. Fulgii de nea.
Ninge si mai si viscoleste.
Hai cu primavara!
Ninge si mai si viscoleste.
Hai cu primavara!
baba Dochia in post
Baba Dochia tine post. In mod sigur. Cred ca a facut un pic de exces cu fasolea, la cat de mult si tare bate vantul.
vine, vine, priiiiimavaraaaa
Vine, oare? Dupa soarele de-afara, asa s-ar zice.
Ieri si azi am incercat sa rezolv cat mai multe din obiectivele pe care mi le-am propus vineri. In afara de 1., le-am facut pe celelalte.
Cat eram pe-afara, luptandu-ma din greu cu nametii de pe partea cealalta a gardului, am tot auzit huruitul zapezii care aluneca de pe acoperisuri. Semn bun. Poate se duce zapada asta si vine primavara. Dupa atata lopatat la zapada, abia astept sa-mi sap curtea, sa o pregatesc pentru un strat generos de pamant negru, gras, pentru flori si iarba (aka gazon).
Sper sa mi se fi prins si cei 2 ciresi si caisul plantati asta toamna. Si abia astept sa vad infloriti cei doi trandafiri agatatori roz plantati prin septembrie. I-am protejat cu 2 bidoane de 5 litri, taiate. Am vazut ca se prezinta bine, au frunzulite. La fel am procedat si cu crizantemele, si se prezinta si ele bine. Una chiar mai are floricele (cel putin, avea acum ceva vreme, inainte sa le acopere zapada, ca de-atunci nu le-am mai vazut / verificat).
Deci...asteptam primavara. Desi am vazut ca prognoza meteo pe saptamana viitoare include si niscaiva zapada.
PS: Am mancat capsuni (import Spania) in seara asta, poate-poate s-o prinde iarna ca nu o mai dorim.
PS: Am mancat capsuni (import Spania) in seara asta, poate-poate s-o prinde iarna ca nu o mai dorim.
sinistrat pentru o zi
Ieri m-am declarat, oficial, inzapezit. Daca pana luni dimineata reusisem, cu succes, sa ies din curte si de pe ulita (stiu, e strada de fapt, dar locuind in mediu rural si strada fiind asfaltata doar cu prundis, prefer sa o numesc ulita), ei bine, marti n-a mai mers.
Cu referirea de rigoare la ce am mai spus, simt nevoia sa fac niste precizari. Mai mult pentru linistea mea sufleteasca, nu ca ar interesa pe cineva in mod deosebit. Dar asa, in caz ca la un moment dat o iau razna si o sa ajung sa gandesc altfel.
Asadar: wola care a trecut pe ulita si-a facut treaba. Nu stiu daca era de la primarie sau tocmita de un nene cu ceva mai multa dare de mana (este unul in situatia asta in zona, care trece frecvent prin fata casei noastre). Stiu, am fost carcotas si m-am plans de zapada ramasa in urma wolei, pe care a trebuit sa o dau la o parte din fata portii ca sa pot iesi cu masina. La asta s-ar mai adauga si zapada framantata, in mare parte intr-un strat de mai bine de-un lat de palma, prin care Golanu' meu n-a reusit sa razbata, cu lanturi cu tot.
Ce am constientizat aseara, cand discutam cu sotia si ne faceam planuri cum sa procedam in dimineata asta de miercuri (varianta 1: daca trece wola, dau spaga la sofer sa ma tracteze cei cca 250 de metri pana la aleea betonata pe care stiam ca se poate circula; varianta 2: mergem dimineata la serviciu cu un vecin care si-a lasat masina, intelept, la aleea betonata) a fost urmatorul fapt: de bine, de rau, wola aia a facut drumul practicabil. Daca nu pentru masina, macar de parcurs pe jos, in asa fel incat sa nu inoti prin troiene. Si chiar se formasera niste troiene de toata frumusetea, de la viscolul care a suflat in buna pace. Deci, in caz de necesitate (apa, paine, ma rog, ce-o fi fost urgent), nu ar fi trebuit sa fac pe viermele din Dune prin troiene, ci as fi putut merge, cvasi-lejer, pe ulita cvasi-deszapezita.
In concluzie, celui care a dispus interventia wolei (chiar a wolelor, ca aseara erau doua care raschetau zapada), ca o fi fost primarul, vicele sau vecinul nabab, mii de multumiri si multa sanatate.
PS: Tinand cont ca asta noapte nu prea a mai nins, nici nu a mai viscolit, si zapada s-a intarit suficient incat sa pot iesi cu masina si sa mai si ajung la serviciu, pana la imbunarea vremii si disparitia zapezii de pe ulita o sa las masina la loc sigur (cu mai putin zapada, adica) si o sa fac restul de drum pana acasa cu pejosul. Ca doar de-asta am iFeet.
Cu referirea de rigoare la ce am mai spus, simt nevoia sa fac niste precizari. Mai mult pentru linistea mea sufleteasca, nu ca ar interesa pe cineva in mod deosebit. Dar asa, in caz ca la un moment dat o iau razna si o sa ajung sa gandesc altfel.
Asadar: wola care a trecut pe ulita si-a facut treaba. Nu stiu daca era de la primarie sau tocmita de un nene cu ceva mai multa dare de mana (este unul in situatia asta in zona, care trece frecvent prin fata casei noastre). Stiu, am fost carcotas si m-am plans de zapada ramasa in urma wolei, pe care a trebuit sa o dau la o parte din fata portii ca sa pot iesi cu masina. La asta s-ar mai adauga si zapada framantata, in mare parte intr-un strat de mai bine de-un lat de palma, prin care Golanu' meu n-a reusit sa razbata, cu lanturi cu tot.
Ce am constientizat aseara, cand discutam cu sotia si ne faceam planuri cum sa procedam in dimineata asta de miercuri (varianta 1: daca trece wola, dau spaga la sofer sa ma tracteze cei cca 250 de metri pana la aleea betonata pe care stiam ca se poate circula; varianta 2: mergem dimineata la serviciu cu un vecin care si-a lasat masina, intelept, la aleea betonata) a fost urmatorul fapt: de bine, de rau, wola aia a facut drumul practicabil. Daca nu pentru masina, macar de parcurs pe jos, in asa fel incat sa nu inoti prin troiene. Si chiar se formasera niste troiene de toata frumusetea, de la viscolul care a suflat in buna pace. Deci, in caz de necesitate (apa, paine, ma rog, ce-o fi fost urgent), nu ar fi trebuit sa fac pe viermele din Dune prin troiene, ci as fi putut merge, cvasi-lejer, pe ulita cvasi-deszapezita.
In concluzie, celui care a dispus interventia wolei (chiar a wolelor, ca aseara erau doua care raschetau zapada), ca o fi fost primarul, vicele sau vecinul nabab, mii de multumiri si multa sanatate.
PS: Tinand cont ca asta noapte nu prea a mai nins, nici nu a mai viscolit, si zapada s-a intarit suficient incat sa pot iesi cu masina si sa mai si ajung la serviciu, pana la imbunarea vremii si disparitia zapezii de pe ulita o sa las masina la loc sigur (cu mai putin zapada, adica) si o sa fac restul de drum pana acasa cu pejosul. Ca doar de-asta am iFeet.
Snowed in (trei)
Ca sa rimeze cu Happy Valentine's day!
Azi n-am mai avut noroc. A trecut pe la 6:30 o wola care a indepartat mare parte din zapada, dar care mi-a lasat niste troiene de zapada intarita in fata portii. Asta se traduce prin "treci la lopatat, cetatene!" Si asta am facut. Timp in care viscolul si-a facut mendrele. Adica, in cca jumatate de ora, tot ce deszapezise omul a fost acoperit, frumos, de alta zapada. Buuun! Punem lanturile, deci. Ei, pe naiba. Am reusit sa fac doar vreo 100 de metri, pana m-am impotmolit. Asa ca, in urma unui scurt consiliu de familie, am decis sa punem masina in marche-arriere si sa efectuam o garare in curtea relativ deszapezita.
Numai ca nu a fost chiar simplu. Unul dintre lanturi sarise, asa ca a fost nevoie sa ma bag pe sub masina ca sa vad pe unde e pezevenghiul. L-am gasit, l-am scos (ca nu mai era chip sa-l montez inapoi), i-am facut semn sotiei sa treaca pe locul meu, ca eu urma sa imping, sa iesim din troian. Noroc ca avem amandoi permis, ca altfel ramanea masina in drum pana seara, cand ajungeau vecinii acasa.
Si uite asa, cu chiu cu vai, am reusit, datorita efortului in echipa, sa intram cu masina inapoi in curte.
Asa ca azi iarna a invins. 1-0
snowed in (2)
Mno, fusei gospodar pe 7 ale lunii, dupa ce era cat pe ce sa ne inzapezim ca ... nu stiu ca ce. Ideea e ca pusei mana pe lopata si-mi trasei niste transee ochioase prin curte, inclusiv deszapezirea aferenta de partea ailalta a gardului, in sectorul de drum aferent gospodariei.
Iaca ce iesi:
Faza-i ca acum ninge in draci, din nou, si ce-oi gasi diseara in curte numai bunul Dumnezeu, dragutul de El, stie.
Good luck to me!
LE: Asa arata ulita mea seara, cand am ajuns acasa:
Iaca ce iesi:
Faza-i ca acum ninge in draci, din nou, si ce-oi gasi diseara in curte numai bunul Dumnezeu, dragutul de El, stie.
Good luck to me!
LE: Asa arata ulita mea seara, cand am ajuns acasa:
snowed in
Ieri pe la ora 14, dupa vreo 2 ore de dat la lopata.
Azi dimineata, pe la 7 (ca si cum n-as fi facut nimic...).
Si asa arata in fata usii.
O jumatate de ora mai tarziu, ajutandu-mi vecinii sa strabata prin zapada, in ideea ca poate-poate voi iesi si eu.
Azi dimineata, pe la 7 (ca si cum n-as fi facut nimic...).
Si asa arata in fata usii.
O jumatate de ora mai tarziu, ajutandu-mi vecinii sa strabata prin zapada, in ideea ca poate-poate voi iesi si eu.
ger mare, monşer!
Una dintre activitatile de iarna prestate in mod frecvent de soferi este, evident, racletatul geamurilor de la masina. De obicei ma trezesc pe la 6:30, si primul lucru pe care-l fac e sa ma uit afara sa vad ce s-a mai intamplat: daca a nins, inseamna ca trebuie sa dau zapada jos de pe masina. Daca nu, e bine, dar tot exista probabilitatea sa fi inghetat geamurile, asa ca am de racletat.
Ma uit pe geam. Masina - ca un cub de zahar. Alb si sclipicios. Bun, deci am treaba. Dar mai aman putin, astept sa rasara soarele, de obicei imi mai da si el o raza de ajutor. Asa ca purced spre bucatarie sa pun de cafea si sa dau drumul la radio.
Cafeaua e gata, hai sa vad ce mai e de facut. Ma mai plimb eu putin, amanand cat se poate de mult momentul cand va trebui sa deschid usa si sa-mi iau o mare palma in fata de la Mr. Freeze.
Sotia se uita pe telefon la temperatura. "Cica-s -22 de grade", zice. OMFG, deci trebuie sa ma infofolesc, sa ma fac un fel de pinguin multicolor (deh, hainele mele de deszapezit/racletat nu-s tocmai in ton).
Rasuflu adanc si deschid usa. O inchid in secunda 2. "Auzi, stii ce-i afara?", ii zic sotiei. "Ce?", intreaba ea. "O turma de iepuraşi" (pentru cine e siderat de asta, exista o vorba, nu stiu cat o fi de cunoscuta, eu o stiu de la tata: "e frig de te ling iepurii". De unde si pana unde, n-am habar. Probabil au ei iepurii un fetiş cu frigul, n-am idee.) Respir adanc, si ies. Ma incalt rapid cu BIT-urile, şoşonii pe care i-am retrogradat si transformat in incaltari utilitare, imi trag manusile pe maini si dau sa ma indrept spre masina. Brusc, imi indrept privirea spre termometrul de exterior. Si ma uit, pret de cateva secunde, incercand sa disting gradatiile care se itesc de sub promoroaca acumulata pe cadran.
Dupa ce ma dumiresc, bag capul pe usa si-i zic sotiei:
"Stii cat arata?"
"Cat??"
...
"- 25"
********
Stiu ca se poate si mai rau decat atat, dar oricum, e ceva.
********
Sursa foto: PhotoEvo
frig. foarte frig
multe grade sub zero. minus cu brio. geamuri inghetate, in apartamente, in masini. nasuri rosii, obraji durerosi de la ger. degete amortite. turturi. abur. zapada care scrasneste sub ghete.
si, ca sa pui capac la toate, ti s-a descarcat acumulatorul de la frig si masina nu mai porneste. trebuie sa mergi cu autobuzul sau cu tramvaiul. lista se extinde asadar. picioare bocna. tropait maruntel, in speranta ca vei reusi sa-ti dezgheti degetele de la picioare, asteptand urmatorul mijloc de transport in comun. vine autobuzul. mult prea plin, nu mai ai loc. obrajii iti ard de la ger. incepi sa nu-ti mai simti mainile in manusi. cat sa fie oare? -20? -30? se apropie un maxi. nici gand sa mai incapi printre sardelele umane. tropai in continuare, blestemand frigul, iarna, rusii, Siberia, RATP-ul, producatorii de acumulatori auto, din nou frigul. uite un tramvai. simti o licarire de speranta. ce noroc, poti sa urci. si urci. gasesti chiar un scaun gol. te asezi pe plasticul rece, si-l simti prin pantaloni pana in strafundul sufletului. iar ii blestemi pe cei de la RATP ca nu au incalzire in scaune, dar mai moale, ca acum datorita lor nu mai esti in statie. ai vrea sa te uiti la semenii tai care merg pe strada, dar ochiul uman nu-i facut sa razbata prin cei 2-3 milimetri de gheata care acopera geamurile vagonului hodorogit. scoti o mana din manusa si lipesti un deget semi-incalzit pe geam. simti raceala ghetii cum cedeaza, si un petic limpede se iveste, purtand urma stearsa a amprentelor tale. bagi mana intr-un buzunar si scoti o moneda de 10 bani. razuiesti, ca la lozuri. ce-ai castigat? 5 cm patrati prin care privesti, triumfator, lumea de-afara. e frig in tramvai, iti ies aburi grosi pe gura ca la cai, dar macar nu mai esti in statie. esti in miscare. scaunul s-a incalzit nitel sub tine. realizezi cu groaza ca se apropie statia unde vei cobori. iti indesi caciula mai tare pe urechi, verifici ca manusile sa fie bine infipte pe maini, si te apropii de usa. astepti oprirea tramvaiului cu tot atata entuziasm cum asteptau, probabil, soldatii care au debarcat in Normandia. scataitul franelor te anunta ca a venit momentul T0. zero. ca in "zero grade". usa se deschide. cobori prima treapta. gerul te loveste ca un pumn in plex. urmeaza si un cot in nas. de data asta de la un concetatean grabit sa urce. nici macar nu zice "pardon". esti naucit, n-apuci sa zici nimic, tramvaiul s-a pus in miscare, iar tu esti din nou la cheremul iernii. pornesti spre birou. 5 pasi. 10 pasi. 20. cat poate sa fie de frig! fiecare rasuflare doare, fizic. iti lacrimeaza ochii de la ger, si doare si asta. ti-au inghetat iar degetele in bocanci si mainile in manusi, dar stii ca esti aproape de un ceai cald. iti ard obrajii. te dor degetele si nasul. dar mergi inainte. diseara o sa incerci sa pornesi masina, poate gasesti un vecin sa iti dea o mana de ajutor. nu cunosti pe nimeni, dar...cine stie. intri in birou si brusc uiti de toate: de ger, de zapada, de gheata, de iarna. e cald. e ceai. e cafea. e un loc de munca. zambesti. afara e soare.
si, ca sa pui capac la toate, ti s-a descarcat acumulatorul de la frig si masina nu mai porneste. trebuie sa mergi cu autobuzul sau cu tramvaiul. lista se extinde asadar. picioare bocna. tropait maruntel, in speranta ca vei reusi sa-ti dezgheti degetele de la picioare, asteptand urmatorul mijloc de transport in comun. vine autobuzul. mult prea plin, nu mai ai loc. obrajii iti ard de la ger. incepi sa nu-ti mai simti mainile in manusi. cat sa fie oare? -20? -30? se apropie un maxi. nici gand sa mai incapi printre sardelele umane. tropai in continuare, blestemand frigul, iarna, rusii, Siberia, RATP-ul, producatorii de acumulatori auto, din nou frigul. uite un tramvai. simti o licarire de speranta. ce noroc, poti sa urci. si urci. gasesti chiar un scaun gol. te asezi pe plasticul rece, si-l simti prin pantaloni pana in strafundul sufletului. iar ii blestemi pe cei de la RATP ca nu au incalzire in scaune, dar mai moale, ca acum datorita lor nu mai esti in statie. ai vrea sa te uiti la semenii tai care merg pe strada, dar ochiul uman nu-i facut sa razbata prin cei 2-3 milimetri de gheata care acopera geamurile vagonului hodorogit. scoti o mana din manusa si lipesti un deget semi-incalzit pe geam. simti raceala ghetii cum cedeaza, si un petic limpede se iveste, purtand urma stearsa a amprentelor tale. bagi mana intr-un buzunar si scoti o moneda de 10 bani. razuiesti, ca la lozuri. ce-ai castigat? 5 cm patrati prin care privesti, triumfator, lumea de-afara. e frig in tramvai, iti ies aburi grosi pe gura ca la cai, dar macar nu mai esti in statie. esti in miscare. scaunul s-a incalzit nitel sub tine. realizezi cu groaza ca se apropie statia unde vei cobori. iti indesi caciula mai tare pe urechi, verifici ca manusile sa fie bine infipte pe maini, si te apropii de usa. astepti oprirea tramvaiului cu tot atata entuziasm cum asteptau, probabil, soldatii care au debarcat in Normandia. scataitul franelor te anunta ca a venit momentul T0. zero. ca in "zero grade". usa se deschide. cobori prima treapta. gerul te loveste ca un pumn in plex. urmeaza si un cot in nas. de data asta de la un concetatean grabit sa urce. nici macar nu zice "pardon". esti naucit, n-apuci sa zici nimic, tramvaiul s-a pus in miscare, iar tu esti din nou la cheremul iernii. pornesti spre birou. 5 pasi. 10 pasi. 20. cat poate sa fie de frig! fiecare rasuflare doare, fizic. iti lacrimeaza ochii de la ger, si doare si asta. ti-au inghetat iar degetele in bocanci si mainile in manusi, dar stii ca esti aproape de un ceai cald. iti ard obrajii. te dor degetele si nasul. dar mergi inainte. diseara o sa incerci sa pornesi masina, poate gasesti un vecin sa iti dea o mana de ajutor. nu cunosti pe nimeni, dar...cine stie. intri in birou si brusc uiti de toate: de ger, de zapada, de gheata, de iarna. e cald. e ceai. e cafea. e un loc de munca. zambesti. afara e soare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)