multe grade sub zero. minus cu brio. geamuri inghetate, in apartamente, in masini. nasuri rosii, obraji durerosi de la ger. degete amortite. turturi. abur. zapada care scrasneste sub ghete.
si, ca sa pui capac la toate, ti s-a descarcat acumulatorul de la frig si masina nu mai porneste. trebuie sa mergi cu autobuzul sau cu tramvaiul. lista se extinde asadar. picioare bocna. tropait maruntel, in speranta ca vei reusi sa-ti dezgheti degetele de la picioare, asteptand urmatorul mijloc de transport in comun. vine autobuzul. mult prea plin, nu mai ai loc. obrajii iti ard de la ger. incepi sa nu-ti mai simti mainile in manusi. cat sa fie oare? -20? -30? se apropie un maxi. nici gand sa mai incapi printre sardelele umane. tropai in continuare, blestemand frigul, iarna, rusii, Siberia, RATP-ul, producatorii de acumulatori auto, din nou frigul. uite un tramvai. simti o licarire de speranta. ce noroc, poti sa urci. si urci. gasesti chiar un scaun gol. te asezi pe plasticul rece, si-l simti prin pantaloni pana in strafundul sufletului. iar ii blestemi pe cei de la RATP ca nu au incalzire in scaune, dar mai moale, ca acum datorita lor nu mai esti in statie. ai vrea sa te uiti la semenii tai care merg pe strada, dar ochiul uman nu-i facut sa razbata prin cei 2-3 milimetri de gheata care acopera geamurile vagonului hodorogit. scoti o mana din manusa si lipesti un deget semi-incalzit pe geam. simti raceala ghetii cum cedeaza, si un petic limpede se iveste, purtand urma stearsa a amprentelor tale. bagi mana intr-un buzunar si scoti o moneda de 10 bani. razuiesti, ca la lozuri. ce-ai castigat? 5 cm patrati prin care privesti, triumfator, lumea de-afara. e frig in tramvai, iti ies aburi grosi pe gura ca la cai, dar macar nu mai esti in statie. esti in miscare. scaunul s-a incalzit nitel sub tine. realizezi cu groaza ca se apropie statia unde vei cobori. iti indesi caciula mai tare pe urechi, verifici ca manusile sa fie bine infipte pe maini, si te apropii de usa. astepti oprirea tramvaiului cu tot atata entuziasm cum asteptau, probabil, soldatii care au debarcat in Normandia. scataitul franelor te anunta ca a venit momentul T0. zero. ca in "zero grade". usa se deschide. cobori prima treapta. gerul te loveste ca un pumn in plex. urmeaza si un cot in nas. de data asta de la un concetatean grabit sa urce. nici macar nu zice "pardon". esti naucit, n-apuci sa zici nimic, tramvaiul s-a pus in miscare, iar tu esti din nou la cheremul iernii. pornesti spre birou. 5 pasi. 10 pasi. 20. cat poate sa fie de frig! fiecare rasuflare doare, fizic. iti lacrimeaza ochii de la ger, si doare si asta. ti-au inghetat iar degetele in bocanci si mainile in manusi, dar stii ca esti aproape de un ceai cald. iti ard obrajii. te dor degetele si nasul. dar mergi inainte. diseara o sa incerci sa pornesi masina, poate gasesti un vecin sa iti dea o mana de ajutor. nu cunosti pe nimeni, dar...cine stie. intri in birou si brusc uiti de toate: de ger, de zapada, de gheata, de iarna. e cald. e ceai. e cafea. e un loc de munca. zambesti. afara e soare.
