Prognoza meteo era oarecum OK, cu ceva ploaie spre dupa-amiaza, asa ca ne-am mobilizat sa pornim relativ devreme pe munte, si am reusit ca la 8:30 sa incepem urcusul.
Daca acum 2 ani am urcat cu bebelina in spate, de data asta a urcat singura pana la Dochia, fiind ceva mai mare si mai capabila de efort. Si a fost un efort super pentru ea, dar, din fericire pentru noi, s-a plans destul de putin. Au functionat incurajarile, pauzele dese si micile bonificatii acordate din timp in timp, precum 3-4 M&M-uri sau cate o mica bucatica de baton de cereale sau de ciocolata.
Am intretinut-o pe drum (care, la urcare, a durat cam 4 ore si jumatate) cu fragute, macris si afine (crude), cu povestioare si prostiute debitate mai mult de mine, am ajutat-o sa escaladeze portiunile mai dificile, sa treaca peste bolovani sau trunchiuri rasturnate, si i-am repetat la nesfarsit cat e de important sa fie atenta unde calca.
A fost putin stressata in zona La Morminte din cauza viperelor, dar si-a revenit repede, vazand ca nu era niciuna prin preajma.
Pe la Cusma Dorobantului am facut un popas ceva mai lung, am facut poze, am cautat afine si ne-am bucurat de cele 3 flori de colt pe care le-am gasit pe-acolo, in mediul lor natural. Dupa asta am pornit voiniceste spre Panaghia.
Abia cand am ajuns aproape de cabana meteo de sub Toaca a inceput sa picure. Am scos pelerinele de ploaie si am grabit pasul. Eram aproape, dar tot mai aveam o vale si o culme de trecut pana sa fim la adapost, asa ca am luat-o pe cea mica pe gat si am marit pasul. Evident ca ne-a prins ploaia pana sa ajungem la Dochia, dar, din fericire, am ajus destul de repede si aveam si haine de schimb. Urcusul ultimei pante dinainte de Dochia, cu ea pe gat, a fost super solicitant. Ma opream din cand in cand si gafaiam ca o locomotiva. Pe culme, fix inainte de cabana, am dat-o jos, a luat-o sotioara de mana si au luat-o impreuna la vale spre Dochia.
Ajunsi la cabana (asta era pe la ora 13), ne-am schimbat rapid si am comandat ceva de mancare, cu gandul ca pana mancam noi o sa se potoleasca si ploaia, ceea ce s-a si intamplat. La 14:10 porneam pe traseul de intoarcere, de data asta cu bebelina in spate, in sistemul de purtare (buna tare Luna asta). Undeva pe drum a si adormit, s-a trezit abia aproape de Fantanele, si asta din cauza ca am alunecat eu pe niste tevi de-alea roz prin care trec firele de curent electric care duc sus, la statia meteo, si am cazut cu genunchiul stang in pietre. No biggie!
La Fantanele am facut popas de tras sufletul, de odihnit genunchii si muschii, de baut o limonada si de savurat o branzoaica. Era 15:50 cand am ajuns la Fantanele, iar la 17:15 eram jos, in Durau.
Dupa noi a cam inceput potopul, cu reprize de ploaie torentiala, uneori si cu grindina, care alternau cu perioade scurte de cer senin si soare. Deci consider ca am avut noroc de vreme buna de urcat (si coborat) pe munte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu