Dupa o pauza de 2 ani, am reusit weekendul trecut sa urcam iarasi pe Ceahlau.
A fost la fel de solicitant ca si in trecut, dar la fel de fain si de rewarding. Partea buna e ca bebelina nu mai e chiar bebelina la cei aproape 7 ani, deci s-a descurcat de minune pe propriile picioare.
Am gasit fragi, zmeura si o singura afina coapta. Nati a fost mai mult decat incantata sa devoreze fructele de padure direct de la sursa.
Ne-am bucurat (mai mult eu) sa putem urca pana sus pe varful Toaca. E bine ca au refacut scara, e mult mai usor si mai comod de ajuns pana sus, desi urcusul e super solicitant pentru picioare. Privelistea de sus merita tot efortul.
A fost un weekend plin de activitati pentru cea mica: parcul de escalada, caiac, urcat pe munte. Foarte multi oameni, de toate varstele, doritori sa ia muntele in piept. Unii chiar total nepregatiti (gen, in slapi), intorsi din drum de cei de la postul de salvamont.
Cina de sambata la Taverna Ceahlau a meritat cele cca 50 de minute cat am asteptat sa vina saslacul. Era foarte aglomerat, am avut mare noroc ca a ochit sotioara o masa libera inauntru. Lumea statea la intrarea in taverna, asteptand sa se elibereze locuri. Sunt de parere ca e cel mai bun loc de luat masa din Durau. Meniul are putine elemente, dar executate bine. Pana la urma, asta e ideea: pune putine feluri in meniu, dar fa-le asa cum trebuie.
PS: Vineri seara, la aceeasi taverna, n-am asezat in sectorul de nefumatori. Fix la intrare exista un semn cu o sageata care indica zona respectiva. Pe mesele din zona asta nu sunt, evident, scrumiere. Langa masa noastra s-a asezat o familie care includea, din ce am vazut noi, cel putin 2 fumatori. Evident, fumatorii au intentionat sa isi aprinda cuiele de cosciug, moment in care le-am atras atentia ca e zona de nefumatori. Tanarul membru al familiei a sarit ca nu, ca a mai fost si nu a fost nicio problema. Am insistat si i-am atras atentia asupra (1) semnului de la intrare si (2) lipsei de scrumiere. El a replicat ca (1) n-a vazut niciun semn si (2) scrumierele se aduc la cerere. Nu vreau sa ma laud, dar dupa ce i-am zis "Vrem o tara ca afara, hai sa incepem cu noi, nu?", a tacut si l-am auzit mormaind catre ceilalti ca o sa intrebe ospatarita. Bineinteles, ospatarita i-a comunicat ca nu, nu se poata fuma in zona de nefumatori, dar ca se pot muta in zona de fumatori, pentru ca tocmai se eliberase o masa. Fun fact: incidentul asta a avut loc cand ii spuneam fetitei povestea cu Prostia Omeneasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu