ceata de octombrie

Buna dimineata.

Minunata zi de octombrie. S-a lasat ceata peste urbea noastra. Prima ceata de octombrie. E un semn ca vine toamna, cu adevarat.

Sincer, privind peste camp de la fereastra biroului meu, e chiar pitoresc. Se deslusesc, intr-o oarecare masura, siluete de stalpi de inalta tensiune, niste copaci tristi si cateva blocuri. Imi place cum apar, treptat, luminile masinilor care vin dinspre METRO.

La noi in birou s-a refugiat o musca. O inteleg, saraca, incearca si ea sa-si prelungeasca existenta. Din pacate nu o sa aiba sanse prea mari, pentru ca i s-a pus gand rau. Ori o sa-si ia un "pleosc" cu vreun teanc de foi, ori o sa fie prinsa intre filele dictionarului pe care la un moment dat o sa se aseze, in mod sigur (John Branch style), ori o sa fie fugarita prin birou, cu perseverenta, pana va iesi pe geamul deschis, "plunging towards certain doom".

Vad ca si iarba din cutia adusa de mine de-acasa da semne de ofilire. S-a cam ingalbenit. Probabil vine toamna si pentru ea.

Incepe sa se iveasca soarele. In curand o sa dispara ceata. Sincer, in momentul asta ma gandesc ca suntem in prag de weekend, si ca maine voi sta acasa, la caldura, cu o cana de vin fiert in mana, si nu o sa-mi pese ca afara ploua sau e ceata.