Doua saptamani de concediu s-au scurs mai repede decat as fi crezut. Au fost 2 saptamani pline, din care primele zile au fost cam de cacat, literalmente, pentru ca ni s-a umplit fosa si a trebuit golita si apoi am descoperit ca si teava dintre canalul de vizitare si fosa era locuit de un maret dop de chestii, drept pentru care apa tindea sa refuleze pe langa capacul calalului respectiv. Asta a presupus achizitionarea unui sarpe, golirea
la mana (cu galeata) a canalului respectiv - cca 1 metru cum de apa, echiparea cu cizme si coborarea in canal. Zi de vara, torida... totally NOT awesome! Bina, sarpale nu si-a facut prea bine treaba si pana la urma, la ideea tatalui meu, m-am folosit de o teava lunga care statea prin spatele casei ca sa imping dopul pana in fosa. Aventuri de latifundiar, asta e!
Dar au fost si parti mult mai placute, precum faurirea unui minunat bulion de casa, din rosii importate de la
padre si produse si in gospodaria subsemnatului, asezonat cu usturoi, plante aromatice (cimbru, tarhon, busuioc si rozmarin) si ardei iuti, tot din productie proprie, cu exceptia usturoiului. Am pus si ceva verdeturi la congelator, am pus castraveti la murat, si am mai reusit sa facem si ceva treburi casnice.
Dar partea cea mai faina a fost ca am stat cu zambiluta noastra acasa, ca am vazut-o crescand, evoluand, prinzand curaj si tinandu-se din ce in ce mai bine pe picioare, misunand peste tot prin casa, fugarind motanul de-a busilea, chiuind, razand, vorbind pe limba ei, ca ne-am jucat si am ras in hohote cu ea si ne-am plimbat in fiecare zi, ba prin parcuri, ba pe la nanuti, ba pe la bunici. Am incercat, in felul asta, sa ne revansam pentru faptul ca suntem, in mare parte a timpului, departe de ea.
Asa ca, sincer, cel mai fain lucru din concediul asta a fost, pentru mine, faptul ca am avut timp sa fiu tatic cu norma intreaga. Abia astept concediul de iarna!
