Era un caine de talie mica, un fel de pechinez cu picioare ceva mai lungi. Dar rau, frate, rau! Cum auzea soneria, cum sarea sa-si apere teritoriul. Latra de ziceai ca l-a apucat strechea. Trebuia sa-l inchida profa pana intram eu in sufragerie, si abia apoi ii dadea drumul. Venea Pif, ma mirosea si apoi pleca. Bine, istoria se repeta cand trebuia sa plec. Trebuia sa-l inchida din nou, ca asta mic o lua razna. Ei, si de fiecare data il alinta cu apelativul "fiara".
Scopul acestui intro? Mi-am dat seama ca nu l-am prezentat pe noul membru al familiei, aparut intamplator in viata noastra la aproximativ o luna dupa disparitia brusca a lui Bughita (may he rest in peace!). Fiara noastra are acusica un an, este un bichon havanez neastamparat si pupacios (motiv pentru care i se mai spune si Pupi). Pe "cu-cu", cum ii zice gargarita noastra, il cheama Nero (deci...nume de bestie, da?). Iaca si cateva poze cu el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu