Ieri am ajuns la o ora relativ rezonabila acasa. M-am schimbat in niste haine mai de scandal, de casa, si hai sa socializez si eu cu familia.
Bebelina tocmai mancase si i se cam inchideau ochisorii. Am plimbat-o noi nitel cu carutul, am aspirat si noi in viteza niste mancare, si hai sa adormim copilul. In carut...nimic. In brate...tot nimic. Solutia finala: leganat pe picioare.
Bun, pregatim noi culcusul, asezam bebelina pe picioarele mele, ii dam paturica preferata (una moale, cu ratuste), ea protesteaza, eu o legan, incep sa fac "shhhhhhh" (de obicei merge), si legan, si legan...la un moment dat protestele se opresc. Ma uit...ochisorii inchisi. Doar cate-un tocait ocazional din suzeta imi zicea ca inca nu e adormita de tot. Legan in continuare. La un moment dat, manutele se relaxeaza si o aud cum fosaie (respira fix ca mine cand doarme adanc).
Ii fac semn sotioarei ca "uite, a adormit". Ea imi sopteste dragastos, si pe un ton admirativ "bravo, you have a gift!" Iar eu ii raspund "nope, I just have stinky feet!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu