ciorba noastra vs. ciorbele altora

Aseara, oarecum din fuga, am ajutat-o pe sotioara sa incropeasca o ciorba cu perisoare. Era planificata, oricum. Ca de obicei, a iesit grozava.

Apoi, stand amandoi cu cate o farfurie aburinda in fata si sorbind cu pofta, ca dupa o zi de munca, mi-am adus aminte de simulacrul de ciorba cu perisoare care mi-a fost servita la Hanul Razesilor (langa Hanul Ancutei), in singura noastra iesire din timpul concediului.

Ciorba in sine era acra, cam fara gust (sincer, n-as fi stiut ce sa-i mai pun ca sa o ameliorez), iar perisoarele pareau facute dintr-un amestec de zgarciuri cu slanina. Plus orezul nefiert din ele. Bai, deci stiu ce e ala orez al dente, si stiu ce e ala orez nefiert. Ala era nefiert. Crantanea. Am inghitit-o cu noduri si am sperat ca macar pastravul care urma sa fie bun. A fost. Era decedat de-a binelea si prajit in crusta de malai. Daca si cu ala dadeau chix, faceam foamea.

Deci un sincer NO-NO pentru ciorba cu perisoare de la Hanul Razesilor. Si o recomandare pentru bucatar: fierbe, dom'le, mai bine coltunasii aia! Unul dintre cei 3 era crud, parca mestecam guma.

O alta ciorba de toata jena e cea radauteana de la Mr. Potts din Iulius Mall. Fara niciun fel de gust, mai continea si...wait for it...gogosari la otet. WTF!!! Cum adica sa pui gogosari la otet in ciorba radauteana?

Replica sotioarei la remarcile mele apropos de cele doua ciorbe nasoale: "Cand ai stacheta atat de sus [adica ciorbele facute de ea, care, sincer, sunt BESTIAL DE BUNE!], normal ca nu-ti mai place in alta parte!"

2 comentarii:

Anonim spunea...

norocosule!

Eugen spunea...

exact! :-)