Niste manute mici si dragalase.
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
un pic de introspectie
Nu suntem parintii perfecti, dar incercam sa fim, daca nu mai buni decat altii, macar diferiti.
chestii de vanzare
Precum spuneam aici, am inceput sa scoatem pe "piata" diverse chestii pe care fetita noastra nu le mai foloseste.
chestii de dat - in curand
Bebelina creste vazand cu ochii, iar asta se traduce prin haine si incaltari care nu-i mai vin, si prin jucarii care nu o mai atrag sau nu mai sunt pentru grupa ei de varsta. Asadar, in curand o sa postez o lista cu chestii pe care am vrea sa le "maritam". Aviz amatorilor si amatoarelor :-)
calut-balansoar de vanzare
Vândut :-)
De vanzare una bucata bidiviu tip balansoar pentru copii. Are si roti, deci poate fi si tras. Mai si necheaza, daca apesi pe una dintre urechi, iar daca apesi pe cealalta, scoate si sunete de galop+nechezat.
vaca a-ntalnit un bou
Din pacate, din intalnirea asta a doua rumegatoare a iesit un copil nevinovat, care era cat pe ce sa plateasca cu viata lipsa de neuroni din testele celor doua rumegatoare care i-au dat viata. Cititi si va minunati:
Cat de cretin trebuie sa fii sa-ti lasi bebelusul NESUPRAVEGHEAT, intr-o masina in care, practic, nu ai niciun fel de ventilatie, timp de 2 ore si jumatate??? Cat de cretin trebuie sa fii, ca om si ca parinte, incat sa pui satisfacerea nevoii tale primordiale de a vizita o salina (aici am incercat sa fiu ironic, sper ca se prinde careva) mai presus de siguranta si confortul copilului tau? Tu sa te duci cu palma-n cur sa vezi niste pereti de sare si sa-ti lasi bebelusul singur pentru ca, nu-i asa, e prea mic/e prea frig/n-are ce vedea/lasa ca nu pateste nimic, si sa fie nevoie sa-ti intre un strain in masina aproape prin efractie ca sa-ti scoata copilul care mai avea un pic si era un rac fiert in varianta umana...
Deci, pe bune, unora ar trebui sa li se interzica sa procreeze! Eu dau curs rugamintii doamnei care a ascos copilul din masina si transmit mai departe intamplarea. Si, daca ii cunoasteti pe parintii astia minunati si grijulii, va rog, da-ti-le macar o pereche de palme din partea copilului lor, a doamnei care l-a scos din masina, a doamnei care a alertat-o pe doamna respectiva, si a celorlalti parinti indignati de inconstienta lor.
Rumegatoarelor!
Cat de cretin trebuie sa fii sa-ti lasi bebelusul NESUPRAVEGHEAT, intr-o masina in care, practic, nu ai niciun fel de ventilatie, timp de 2 ore si jumatate??? Cat de cretin trebuie sa fii, ca om si ca parinte, incat sa pui satisfacerea nevoii tale primordiale de a vizita o salina (aici am incercat sa fiu ironic, sper ca se prinde careva) mai presus de siguranta si confortul copilului tau? Tu sa te duci cu palma-n cur sa vezi niste pereti de sare si sa-ti lasi bebelusul singur pentru ca, nu-i asa, e prea mic/e prea frig/n-are ce vedea/lasa ca nu pateste nimic, si sa fie nevoie sa-ti intre un strain in masina aproape prin efractie ca sa-ti scoata copilul care mai avea un pic si era un rac fiert in varianta umana...
Deci, pe bune, unora ar trebui sa li se interzica sa procreeze! Eu dau curs rugamintii doamnei care a ascos copilul din masina si transmit mai departe intamplarea. Si, daca ii cunoasteti pe parintii astia minunati si grijulii, va rog, da-ti-le macar o pereche de palme din partea copilului lor, a doamnei care l-a scos din masina, a doamnei care a alertat-o pe doamna respectiva, si a celorlalti parinti indignati de inconstienta lor.
Rumegatoarelor!
de vanzare - carut copii Chipolino Dakota
S-a dat :-)
Se ofera pentru vanzare un carut pentru copii Chipolino Dakota, foarte putin folosit.
Manerul este reversibil iar partea superioara este reglabila, spatarul se poate regla in 3 pozitii (inclusiv orizontal, pentru somn), are suspensii pe rotile din spate, frane pe toate rotile, posibilitate de blocare a pozitiei rotilor mobile (cele din fata), saculet de protectie pentru picioare pentru sezonul rece, copertina rabatabila cu vizor si buzunar, compartiment de transport incapator. Se pliaza foarte usor.
Pretul este de 350 RON.
Anuntul complet se gaseste pe OLX.
cate capete, atatea gusturi - scutecele textile
Unora le place jazz-ul. Altora micii. Altii sunt raw-vegani.
Noi suntem de partea scutecelor textile. Cam un an de zile fetita noastra s-a "delectat" cu scutece de unica folosinta (UF), mai intai de la Huggies, apoi Libero. Colaborarea a fost destul de buna, aproape fara iritatii (au mai fost unele, dar nu de la scutece, ci, in general, pe fond de eruptii dentare).
Totusi, de vreo cateva luni, fetita noastra se lafaie in scutece textile Little Lamb, Hedgies, Bambooty, Charlie Banana, Baba+Boo, Tots Bots, si ... sigur imi mai scapa ceva. Aici sotioara m-ar putea completa. Mi-au intrat si mie in vocabularul asociat bebelinei cuvinte precum "scuteceala", "cover", "liner" sau "insert". A, si "stripping", cum sa uit de asta? :-D
Ce-i drept, e si foarte simpatica cu cate un scutecel cu print de albinuta sau de buburuza. Iar ea se simte foarte bine, si ii place sa se admire in oglinda la fiecare scutecel nou achizitionat.
Scutecele textile sunt o investitie. In conditiile in care unul de calitate (am avut ocazia sa facem comparatia intre cele de calitate si cele mai low-cost) are pret cam cat un pachet mare de UF-uri, scuteceala asta trebuie privita ca o investitie.
Dar, in primul rand, este o investitie in bunastarea si confortul copilului. Toate UF-urile, fara exceptie, contin granulele alea care absorb umezeala. Granulele respective sunt nitel cam chimice, dioxina din ele fiind cea mai naspa. Asta a fost unul dintre motivele majore pentru care am ales sa renuntam la UF-uri si sa mergem pe drumul textilelor. Si, sincer, nu regretam catusi de putin. Plus ca, daca am inteles bine, utilizare unui singur scutec textil echivaleaza cu utilizarea a cca 900 de UF-uri. Asta inseamna cam 12 pachete de scutece Libero a 72 de bucati. Destul de mult, zic eu. Si, cica in cei 2-3 ani cat un bebe sta cu scutece, se aduna o cantitate considerabila de UF-uri (1-2 tone!!!) care, pe deasupra, mai sunt si aproape nedegradabile. Niste "fun facts" se gasesc aici.
Avem, deci, si o parte eco-friendly. Noi suntem de parere, si fara sa ne laudam, ca participam, intr-o oarecare masura, la ecologizarea planetei. Prin faptul ca nu mai folosim UF-uri, nu mai contribuim la tonele alea de deseuri.
Un alt avantaj e ca, daca ne-om hotari sa ii facem bebelinei o fratioara la un moment dat, stocul de scutece e asigurat. Majoritatea sunt dotate cu o sumedenie de capse care permit ajustarea lor in functie de dimensiunile copilului, inclusiv rabatarea partii din fata ca sa nu deranjeze buricutul unui nou-nascut.
Mai sunt si alte argumente pro. Pentru mine astea-s cele mai importante. Cica este si o glumita despre mamicile care folosesc textile pentru copiii lor.
Ce ma amuza pe mine este competitia asta intre mame (in care a cam intrat si sotioara, chiar daca mai timid si nu recunoate) cu "cine are mai multe" si "cine are cele mai misto printuri". E chiar distractiv sa vezi cum isi pun pozele pt FB cu textilele fie aranjate in teancuri, fie unul langa altul, ca soldatii la parada. Adica ceva de genul:
sau
(Should I be worried?!)
Si, in spiritul celor de mai sus, niste chestii amuzante:
In alta ordine de idei, dar tot legat de asta, saptamana asta e Saptamana Scutecelor Textile, eveniment care, la Iasi, e organizat de Parentis. Iaca si un afis:
Scuteceala placuta!
Noi suntem de partea scutecelor textile. Cam un an de zile fetita noastra s-a "delectat" cu scutece de unica folosinta (UF), mai intai de la Huggies, apoi Libero. Colaborarea a fost destul de buna, aproape fara iritatii (au mai fost unele, dar nu de la scutece, ci, in general, pe fond de eruptii dentare).
Totusi, de vreo cateva luni, fetita noastra se lafaie in scutece textile Little Lamb, Hedgies, Bambooty, Charlie Banana, Baba+Boo, Tots Bots, si ... sigur imi mai scapa ceva. Aici sotioara m-ar putea completa. Mi-au intrat si mie in vocabularul asociat bebelinei cuvinte precum "scuteceala", "cover", "liner" sau "insert". A, si "stripping", cum sa uit de asta? :-D
Ce-i drept, e si foarte simpatica cu cate un scutecel cu print de albinuta sau de buburuza. Iar ea se simte foarte bine, si ii place sa se admire in oglinda la fiecare scutecel nou achizitionat.
Scutecele textile sunt o investitie. In conditiile in care unul de calitate (am avut ocazia sa facem comparatia intre cele de calitate si cele mai low-cost) are pret cam cat un pachet mare de UF-uri, scuteceala asta trebuie privita ca o investitie.
Dar, in primul rand, este o investitie in bunastarea si confortul copilului. Toate UF-urile, fara exceptie, contin granulele alea care absorb umezeala. Granulele respective sunt nitel cam chimice, dioxina din ele fiind cea mai naspa. Asta a fost unul dintre motivele majore pentru care am ales sa renuntam la UF-uri si sa mergem pe drumul textilelor. Si, sincer, nu regretam catusi de putin. Plus ca, daca am inteles bine, utilizare unui singur scutec textil echivaleaza cu utilizarea a cca 900 de UF-uri. Asta inseamna cam 12 pachete de scutece Libero a 72 de bucati. Destul de mult, zic eu. Si, cica in cei 2-3 ani cat un bebe sta cu scutece, se aduna o cantitate considerabila de UF-uri (1-2 tone!!!) care, pe deasupra, mai sunt si aproape nedegradabile. Niste "fun facts" se gasesc aici.
Avem, deci, si o parte eco-friendly. Noi suntem de parere, si fara sa ne laudam, ca participam, intr-o oarecare masura, la ecologizarea planetei. Prin faptul ca nu mai folosim UF-uri, nu mai contribuim la tonele alea de deseuri.
Un alt avantaj e ca, daca ne-om hotari sa ii facem bebelinei o fratioara la un moment dat, stocul de scutece e asigurat. Majoritatea sunt dotate cu o sumedenie de capse care permit ajustarea lor in functie de dimensiunile copilului, inclusiv rabatarea partii din fata ca sa nu deranjeze buricutul unui nou-nascut.
Mai sunt si alte argumente pro. Pentru mine astea-s cele mai importante. Cica este si o glumita despre mamicile care folosesc textile pentru copiii lor.
How do you know a mom uses cloth diapers?
Don't worry, she'll tell you.
Ce ma amuza pe mine este competitia asta intre mame (in care a cam intrat si sotioara, chiar daca mai timid si nu recunoate) cu "cine are mai multe" si "cine are cele mai misto printuri". E chiar distractiv sa vezi cum isi pun pozele pt FB cu textilele fie aranjate in teancuri, fie unul langa altul, ca soldatii la parada. Adica ceva de genul:
sau
(Should I be worried?!)
Si, in spiritul celor de mai sus, niste chestii amuzante:
In alta ordine de idei, dar tot legat de asta, saptamana asta e Saptamana Scutecelor Textile, eveniment care, la Iasi, e organizat de Parentis. Iaca si un afis:
Scuteceala placuta!
de vanzare: ochelari de soare pentru copii KiETLA
VANDUT
Ochelari de soare pentru copii (0-18 luni), marca Ki ET LA, model Diabola, culoare albastru (royal blue), foarte putin utilizati.
Ochelarii Ki ET LA oferă protecție maxima UV 100% (UVA si UVB) categoria 4, cea mai ridicata, plus protectie pentru spectrul razelor albastre.
Sunt concepuți special pentru ochii sensibili ai copiilor și pentru fizionomia lor care se schimbă accelerat până la 4 ani. Acești ochelari se potrivesc perfect pe năsucul copiilor mici, sunt flexibili și nu se sparg, iar materialul din care sunt confecționați este hipo-alergenic. În plus, pot fi răsuciți și îndoiți după placul inimii, sunt indestructibili.
Pot fi purtati pe ambele parti. Primele luni, nasucul este mai mic si se potriveste decupajul mai mic, iar apoi, cand bebe mai creste, se intorc invers pentru a se potrivi perfect.
Se vand impreuna cu o "curelusa" elastica (menirea ei este de a mentine ochelarii pe capul copilului), care este ajustabilă și poate fi scoasă, precum si cu saculetul de depozitare/transport.
Pret: 70 RON
Livrare: preferabil personal, in Iasi, dar pot trimite si prin posta/curier daca doritorul/doritoarea e din alta localitate (costul transportului nu intra in pret, este suportat de cumparator)
Cateva poze:
de vanzare - patut de lemn masiv pentru copii
S-a dat
De vanzare.
Daca intereseaza pe cineva, aici este anuntul complet.
- Patutul este din lemn masiv, vopsea alba pe baza de apa, fara compusi chimici daunatori sanatatii copilului.
- Salteaua este tip sandwich, cocos-burete-cocos, husa de bumbac 100%
- are 2 laterale pline si 2 laterale cu bare [...] luat de pe Mesterel.ro
http://www.mesterel.eu/cumpara/pachet-promotional-patut-simplu-mos-ene-si-saltea-cocos-–-burete-–-3811694
- prezinta trei trepte de reglaj al inaltimii, inclusiv laterala de lemn (la ultima treapta, cea mai de jos), pentru perioada 1-3 ani cand copilul poate urca singur in patut
Săptămâna Mondială a Alăptării - 1 - 7 August 2013
Evident, am aflat despre asta de la sotioara. Ca sa nu bat campii aiurea, o sa pun mai jos cateva informatii preluate de pe ParentIS.
Programul ParentIS
În cursul acestei săptămâni ne găsiți, începând cu ora 18:00, în parcul de lângă casa voastră:
Joi, 1 august - Cartierul Nicolina, Parcul Nicolina
Sâmbătă, 3 august - Cartierul Tătărași, Esplanada Oancea
Duminică, 4 august - Cartierul Alexandru, Piața Voievozilor
Luni, 5 august - Cartierul Păcurari, Esplanada Mimoza
Miercuri, 7 august - Vizionarea documentarului Îndrăznesc să alăptez!
Locația: Colegiul Wurmbrand, Sala Adolescenților (Str. Smârdan nr.13)
Difuzarea va începe la ora 18:00, după care vor urma discuții libere și concursuri cu premii oferite de sponsorii evenimentului.
Noi ne bucuram si de faptul ca "mascota" e Nati a noastra :-)
Anul acesta, Săptămâna Mondială a Alăptării are ca obiective:In Iasi, cei de la ParentIS, impreuna cu La Leche League România, organizeaza in perioada 1-7 August un eveniment de promovare a alaptarii, constand in intalniri cu mamicile, precum si vizionarea unui film documentar, Îndrăznesc să alăptez! Detalii mai jos, preluate din brosura:
1. Atragerea atenţiei asupra importanţei suportului reciproc în sprijinirea mamelor de a stabili şi susţine alăptarea.
2. Informarea oamenilor despre eficienţa şi beneficiile consultantei/consilierului în alăptare şi unirea eforturilor pentru a extinde programele de consiliere/consultanţă de la egal la egal.
3. Încurajarea persoanelor care susţin alăptarea, indiferent de mediul lor educaţional, să facă un pas înainte pentru a fi instruiţi în sprijinirea mamelor şi copiilor.
4. Identificarea persoanelor de contact locale care oferă sprijin pentru mamele care alăptează, unde pot solicita ajutor şi sprijin după naştere.
5. Apelarea la guverne şi la personalul din maternităţi, la nivel global, pentru a pune în aplicare în mod activ cei 10 pași, în special pasul 10*, pentru a îmbunătăţi durata şi rata alăptării exclusive.
*pasul 10: Să încurajeze constituirea grupurilor de sprijin pentru mame care alăptează şi să orienteze mamele către aceste grupuri de sprijin la externarea din maternitate
Programul ParentIS
În cursul acestei săptămâni ne găsiți, începând cu ora 18:00, în parcul de lângă casa voastră:
Joi, 1 august - Cartierul Nicolina, Parcul Nicolina
Sâmbătă, 3 august - Cartierul Tătărași, Esplanada Oancea
Duminică, 4 august - Cartierul Alexandru, Piața Voievozilor
Luni, 5 august - Cartierul Păcurari, Esplanada Mimoza
Miercuri, 7 august - Vizionarea documentarului Îndrăznesc să alăptez!
Locația: Colegiul Wurmbrand, Sala Adolescenților (Str. Smârdan nr.13)
Difuzarea va începe la ora 18:00, după care vor urma discuții libere și concursuri cu premii oferite de sponsorii evenimentului.
Noi ne bucuram si de faptul ca "mascota" e Nati a noastra :-)
o mama, cica
Eu nu pot pricepe cum un om, in speta o asa-zisa mama, ar fi in stare sa arunce un prunc nou-nascut la tomberon, ca pe un tampax folosit. Ce declic se produce acolo, in mintea ei, de recurge la asemenea gest? Parerea mea e ca asemenea persoane ar trebui omorate cu pietre, ca-n antichitate, si asta dupa ce ar suferi, inzecit, macar traumele fizice ale bebelusilor.
M-am luat de la asta.
M-am luat de la asta.
carti pentru copii
Mi-am adus aminte saptamana trecuta de o carte care imi placea la nebunie cand eram copil. E vorba de Betisorul nazdravan, de Suteev. Asa ca m-am apucat sa caut pe Internet sa vad daca o gasesc, fie in editia pe care o stiam eu, cea cu coperta groasa, tare, imbracata in panza rosie, fie vreo reeditare.
Partea buna e ca se gaseste, in ambele variante. Cea veche, pe la diverse anticariate online (posibil si la unele anticariate fizice), iar cea noua am vazut-o pe vreo 2 site-uri, si costa cam 29 RON.
Partea si mai buna e ca am gasit varianta scanata, in format PDF, aici. Evident, am descarcat-o. Urmeaza si altele, gen Apolodor, Aventurile lui Habarnam, Calutul cocosat, Luna Betiluna si Dora Minodora, si altele.
Partea buna e ca se gaseste, in ambele variante. Cea veche, pe la diverse anticariate online (posibil si la unele anticariate fizice), iar cea noua am vazut-o pe vreo 2 site-uri, si costa cam 29 RON.
Partea si mai buna e ca am gasit varianta scanata, in format PDF, aici. Evident, am descarcat-o. Urmeaza si altele, gen Apolodor, Aventurile lui Habarnam, Calutul cocosat, Luna Betiluna si Dora Minodora, si altele.
haine ieftine pentru bebelusi si copii in Iasi
Ar fi cateva variante (si aici ma refer strict le cele care sunt relevante pentru mine, in sensul ca de-aici am cumparat haine cu mai mult sau mai putin timp in urma):
1. Complexul Siraj - ce-a mai ramas din el. Nu stiu exact cate magazine de profil sunt acolo, dar presupun ca nu extrem de multe.
2. Complexul Mirage - fix peste drum de semi-decedatul Siraj. Am identificat numarul fantastic de 2 magazine. Unul mi-a atras atentia in mod deosebit, fiind magazinul unui producator local, din Tomesti mai exact, si care se numeste Wylles. Preturi decente, calitate OK (de pilda: pelinci la 3.7 RON bucata)
LE: Cei de la Wylles s-au mutat, ca multi altii, in eGros. Daca retin corect, ii puteti gasi la standul C39.
3. Magazinul de desfacere al TEBA Industries (pe Chisinaului, la doi pasi de Baumax) - astia produc pentru Italia, din cate stiu eu, sub brandul Iana. In ultima vreme au cam marit preturile, dar inca se mai gasesc chestii OK, atat din punct de vedere calitativ, cat si din punct de vedere al preturilor. Duminica si luni e inchis. Voi reveni cu programul pentru celelalte zile, intrucat n-am gasit nicaieri pe net asta. O sa fiu eu deschizatorul de drumuri.
LE: Programul magazinului este dupa cum urmeaza:
Marti - Vineri 10:00 - 18:00
Sambata 10:00 - 17:00
Luni & Duminica - INCHIS
4. Magazinul H&M de la Palas - am gasit hainute foarte faine la preturi rezonabile. Recomandare: vanati promotiile si reducerile, puteti avea surprize foarte placute
1. Complexul Siraj - ce-a mai ramas din el. Nu stiu exact cate magazine de profil sunt acolo, dar presupun ca nu extrem de multe.
2. Complexul Mirage - fix peste drum de semi-decedatul Siraj. Am identificat numarul fantastic de 2 magazine. Unul mi-a atras atentia in mod deosebit, fiind magazinul unui producator local, din Tomesti mai exact, si care se numeste Wylles. Preturi decente, calitate OK (de pilda: pelinci la 3.7 RON bucata)
LE: Cei de la Wylles s-au mutat, ca multi altii, in eGros. Daca retin corect, ii puteti gasi la standul C39.
3. Magazinul de desfacere al TEBA Industries (pe Chisinaului, la doi pasi de Baumax) - astia produc pentru Italia, din cate stiu eu, sub brandul Iana. In ultima vreme au cam marit preturile, dar inca se mai gasesc chestii OK, atat din punct de vedere calitativ, cat si din punct de vedere al preturilor. Duminica si luni e inchis. Voi reveni cu programul pentru celelalte zile, intrucat n-am gasit nicaieri pe net asta. O sa fiu eu deschizatorul de drumuri.
LE: Programul magazinului este dupa cum urmeaza:
Marti - Vineri 10:00 - 18:00
Sambata 10:00 - 17:00
Luni & Duminica - INCHIS
4. Magazinul H&M de la Palas - am gasit hainute foarte faine la preturi rezonabile. Recomandare: vanati promotiile si reducerile, puteti avea surprize foarte placute
un tatic model
Un tata, langa masina proprietate personala (irelevant, dar am retinut detaliul - Opel Tigra negru, modelul vechi). In bratele lui, un copil. Baietel, din cate mi-am dat eu seama, probabil la cca 4 anisori. Portiera deschisa, din care am dedus ca se pregateau sa plece undeva. Taticul isi pupa parinteste copilul pe obraz, apoi se apleaca cu el in brate si-l introduce in masina.
Primul gand? "Ce dragut, uite un tatic care isi iubeste copilul..."
Momentul urmator, cand eram mai aproape de ei, il are in centru pe tata, rastindu-se la copil:
Primul gand? "Ce dragut, uite un tatic care isi iubeste copilul..."
Momentul urmator, cand eram mai aproape de ei, il are in centru pe tata, rastindu-se la copil:
Nu te urca cu picioarele acolo, in p***a ma-tii, ca ai noroi pe papuci!Priceless.
butoiul, ceapa si copchilul
Aparent, nici o legatura intre cele 3. Nici macar de ceapa.
Nu mai stiu cati ani aveam. Putini, in orice caz. Era vara, eram la bunicii dinspre mama. Imi aduc aminte crampeie din ziua aia, tin minte ca erau coapte dudele (agudele, cum li se spune prin partea unde mi-am petrecut multe zile din copilarie).
Bunicii plecasera la camp, era pe vremea CAP-ului, si ma lasasera acasa, de capul meu, incredintati fiind ca am suficienta minte incat sa nu fac tampenii. Ti-ai gasit! Ce s-a intamplat in ziua aia a ramas intiparit in amintirea mea si a bunicilor, si, ulterior, si a parintilor, dupa ce au aflat.
In general nu am fost un copil rau (zic eu). O comiteam foarte rar, dar, ca si in cazul de fata, cand se intampla, era de pomina.
Pe ulita bunicilor aveam cativa prieteni. Imi aduc aminte de Sorin a' lu' Burlacu, de-o varsta cu mine, si de Tatiana, care era cu un an sau doi mai mare decat mine. Nu mai stiu a cui era ea, dar sigur avea o apartenenta. Stiu doar ca statea la o aruncatura de bat de casa bunicilor, gard in gard cu ţaţa Maria, o sora mai mare de-a bunicii, care vorbea stalcit din cauza unor probleme cu dantura si care avea o gospodarie ceva mai mare decat a bunicilor mei, si pe care o vizitam foarte rar si foarte putin, pentru ca bunicii mei nu erau de acord sa mergem pe capul oamenilor si sa facem tambalau acolo. Asa au crescut-o si pe maica-mea, care, la randul meu, asa a incercat sa ma creasca si pe mine. Intr-o oarecare masura a reusit, cred eu.
Revenind la ziua cu pricina. Aparent, eu fiind acasa si cam plictisindu-ma, i-am chemat pe cei doi prieteni de joaca sa ne jucam. Eu, baiet di la uoras, aveam jucarii. Adica altceva decat un bat si un cerc. Aveam masinute, aveam soldatei de plastic, aveam chestii colorate si care pareau de pe alta lume pentru astia de la tara. Aveam un leagan atarnat de o creanga a dudului din fata prispei, pe care saracu' bunicul meu il monta in fiecare vara cat stateam la ei, si-l demonta cand plecam, ca sa nu-l bata ploaia si sa putrezeasca. Si, mai presus de toate, aveam bomboane, o resursa destul de limitata ce-i drept, dar valoroasa in acei ani. Ai mei, cand ma lasau la bunici, ma lasau cu haine, cu jucarii, ceva carti, mancare si dulciuri. Dulciurile mi le dramuia bunica, nu aveam acces nelimitat la ele.
Bun. Deci vin cei doi la bunicii mei in curte, si ne jucam noi pe-acolo cu jucariile mele. La un moment dat, cuiva (bunica mea zicea ca Tatiana ar fi fost cea cu ideea) ii trece prin minte sa mergem la altcineva in curte sa ne jucam acolo. Nici in ziua de ai nu stiu cine locuia acolo, nu stiu cum arata copilul ala, daca era baiat sau fata. Stiu doar ca pe mama lui/ei o cheama (daca mai traieste) Hermina, si a jucat un rol important in beleaua care avea sa se intample.
Era vara, precum spuneam, si ceapa avea minunatiile alea de tulpini lungi si goale cu inflorescenta in varf. Deci niste tevi in toata regula. Fiecare din noi a intrat in gradina femeii si si-a luat cate o asemenea teava.
Undeva, intr-un colt de gospodarie, femeia avea un butoi in care adunase apa de ploaie. Stiti, cum se face la tara. O mai folosesti sa te speli pe maini in fuga, sau seara pentru o igienizare relativa, doar a zonelor esentiale. Incepe sa se lege? Butoi cu apa... noi cu niste tevi...
Ei bine, din nou cineva avu o idee. Adica sa suflam noi in apa aia prin tevi, sa facem bulbuci. WOW! That sounds like a lot of fun! Copiii din ziua de azi, cu acces la ultimele jocuri pentru cele mai noi console, probabil m-ar privi cu mila daca le-as zice asta. Dar cat putea sa fie de fain! Ca sa fac o comparatie, e ca si cum o pisica ar fugari un banal ghemotoc de hartie.
Ne adunam asadar in jurul butoiului cu apa, 4 plozi arsi de soare si pusi pe harjoana, si ne aplecam peste marginea lui, incercand sa ajungem la apa cu tevile noastre din cozi de ceapa. Incercam, zic, pentru ca butoiul nu era plin, era cam pe jumatate. Ei, si cum ma aplecam eu asa, un pitic de copchil, ca disperatul, sa ajung cu teava aia de ceapa la apa din jumatatea de jos a butoiului, se pare ca m-am cam dus cu capul in jos. In apa. Ca-n filmele cu prosti sau cu gangsteri care vor sa stoarca informatii de la unii. De stors s-a stors si din mine ceva, dar e vorba de apa din haine.
Nu prea stiu ce s-a intamplat dupa ce am ajuns cu cracii-n sus in butoi. Bunica-mea zicea ca tocmai atunci ar fi intrat Hermina pe poarta, la timp sa se repeada si sa ma traga din butoi. Eu chiar nu-mi aduc aminte ce si cum. Singura chestie pe care mi-o mai amintesc de atunci e ca m-am dus acasa si i-am asteptat pe bunici in leagan, cuminte ca un mielusel. Nu-mi era frica ca o sa mi-o iau, ca de la bunici n-am luat niciodata nici macar o palma la fund, cum se da cand e plodul obraznic, dar stiam ca o sa ma certe. Si pe buna dreptate: eram lasat in grija lor. Si cum ar fi fost, Doamne-fereste, sa nu fi ajuns femeia aia in momentul potrivit sa ma traga de picioare din butoi? Nu mai era blogulucoje acum.
Cred ca asta a fost cel mai nasol moment din copilaria mea. Near-death experience. Pe femeia aia am mai vazut-o acum cativa ani cand eram la tara. M-a oprit sa ma intrebe daca stiu cine e. Evident, nu stiam, si i-am spus asta. "Eu îs Ermina, ti-am scos di chişioari din butoi cand iera sî ti îneşi!" Ce era sa-i zic? Am pupat-o si i-am zis sarut mana si multumesc ca ai facut asta.
Nu sunt un tip religios. Stiu sa imi fac cruce, stiu sa zic Tatal nostru, insa nu frecventez biserici, nu stiu Crezul si nici vietile sfintilor. Totusi, daca exista intr-adevar ingerii pazitori, atunci cred ca in ziua aia acela a fost ea, Hermina.
Nu mai stiu cati ani aveam. Putini, in orice caz. Era vara, eram la bunicii dinspre mama. Imi aduc aminte crampeie din ziua aia, tin minte ca erau coapte dudele (agudele, cum li se spune prin partea unde mi-am petrecut multe zile din copilarie).
Bunicii plecasera la camp, era pe vremea CAP-ului, si ma lasasera acasa, de capul meu, incredintati fiind ca am suficienta minte incat sa nu fac tampenii. Ti-ai gasit! Ce s-a intamplat in ziua aia a ramas intiparit in amintirea mea si a bunicilor, si, ulterior, si a parintilor, dupa ce au aflat.
In general nu am fost un copil rau (zic eu). O comiteam foarte rar, dar, ca si in cazul de fata, cand se intampla, era de pomina.
Pe ulita bunicilor aveam cativa prieteni. Imi aduc aminte de Sorin a' lu' Burlacu, de-o varsta cu mine, si de Tatiana, care era cu un an sau doi mai mare decat mine. Nu mai stiu a cui era ea, dar sigur avea o apartenenta. Stiu doar ca statea la o aruncatura de bat de casa bunicilor, gard in gard cu ţaţa Maria, o sora mai mare de-a bunicii, care vorbea stalcit din cauza unor probleme cu dantura si care avea o gospodarie ceva mai mare decat a bunicilor mei, si pe care o vizitam foarte rar si foarte putin, pentru ca bunicii mei nu erau de acord sa mergem pe capul oamenilor si sa facem tambalau acolo. Asa au crescut-o si pe maica-mea, care, la randul meu, asa a incercat sa ma creasca si pe mine. Intr-o oarecare masura a reusit, cred eu.
Revenind la ziua cu pricina. Aparent, eu fiind acasa si cam plictisindu-ma, i-am chemat pe cei doi prieteni de joaca sa ne jucam. Eu, baiet di la uoras, aveam jucarii. Adica altceva decat un bat si un cerc. Aveam masinute, aveam soldatei de plastic, aveam chestii colorate si care pareau de pe alta lume pentru astia de la tara. Aveam un leagan atarnat de o creanga a dudului din fata prispei, pe care saracu' bunicul meu il monta in fiecare vara cat stateam la ei, si-l demonta cand plecam, ca sa nu-l bata ploaia si sa putrezeasca. Si, mai presus de toate, aveam bomboane, o resursa destul de limitata ce-i drept, dar valoroasa in acei ani. Ai mei, cand ma lasau la bunici, ma lasau cu haine, cu jucarii, ceva carti, mancare si dulciuri. Dulciurile mi le dramuia bunica, nu aveam acces nelimitat la ele.
Bun. Deci vin cei doi la bunicii mei in curte, si ne jucam noi pe-acolo cu jucariile mele. La un moment dat, cuiva (bunica mea zicea ca Tatiana ar fi fost cea cu ideea) ii trece prin minte sa mergem la altcineva in curte sa ne jucam acolo. Nici in ziua de ai nu stiu cine locuia acolo, nu stiu cum arata copilul ala, daca era baiat sau fata. Stiu doar ca pe mama lui/ei o cheama (daca mai traieste) Hermina, si a jucat un rol important in beleaua care avea sa se intample.
Era vara, precum spuneam, si ceapa avea minunatiile alea de tulpini lungi si goale cu inflorescenta in varf. Deci niste tevi in toata regula. Fiecare din noi a intrat in gradina femeii si si-a luat cate o asemenea teava.
Undeva, intr-un colt de gospodarie, femeia avea un butoi in care adunase apa de ploaie. Stiti, cum se face la tara. O mai folosesti sa te speli pe maini in fuga, sau seara pentru o igienizare relativa, doar a zonelor esentiale. Incepe sa se lege? Butoi cu apa... noi cu niste tevi...
Ei bine, din nou cineva avu o idee. Adica sa suflam noi in apa aia prin tevi, sa facem bulbuci. WOW! That sounds like a lot of fun! Copiii din ziua de azi, cu acces la ultimele jocuri pentru cele mai noi console, probabil m-ar privi cu mila daca le-as zice asta. Dar cat putea sa fie de fain! Ca sa fac o comparatie, e ca si cum o pisica ar fugari un banal ghemotoc de hartie.
Ne adunam asadar in jurul butoiului cu apa, 4 plozi arsi de soare si pusi pe harjoana, si ne aplecam peste marginea lui, incercand sa ajungem la apa cu tevile noastre din cozi de ceapa. Incercam, zic, pentru ca butoiul nu era plin, era cam pe jumatate. Ei, si cum ma aplecam eu asa, un pitic de copchil, ca disperatul, sa ajung cu teava aia de ceapa la apa din jumatatea de jos a butoiului, se pare ca m-am cam dus cu capul in jos. In apa. Ca-n filmele cu prosti sau cu gangsteri care vor sa stoarca informatii de la unii. De stors s-a stors si din mine ceva, dar e vorba de apa din haine.
Nu prea stiu ce s-a intamplat dupa ce am ajuns cu cracii-n sus in butoi. Bunica-mea zicea ca tocmai atunci ar fi intrat Hermina pe poarta, la timp sa se repeada si sa ma traga din butoi. Eu chiar nu-mi aduc aminte ce si cum. Singura chestie pe care mi-o mai amintesc de atunci e ca m-am dus acasa si i-am asteptat pe bunici in leagan, cuminte ca un mielusel. Nu-mi era frica ca o sa mi-o iau, ca de la bunici n-am luat niciodata nici macar o palma la fund, cum se da cand e plodul obraznic, dar stiam ca o sa ma certe. Si pe buna dreptate: eram lasat in grija lor. Si cum ar fi fost, Doamne-fereste, sa nu fi ajuns femeia aia in momentul potrivit sa ma traga de picioare din butoi? Nu mai era blogulucoje acum.
Cred ca asta a fost cel mai nasol moment din copilaria mea. Near-death experience. Pe femeia aia am mai vazut-o acum cativa ani cand eram la tara. M-a oprit sa ma intrebe daca stiu cine e. Evident, nu stiam, si i-am spus asta. "Eu îs Ermina, ti-am scos di chişioari din butoi cand iera sî ti îneşi!" Ce era sa-i zic? Am pupat-o si i-am zis sarut mana si multumesc ca ai facut asta.
Nu sunt un tip religios. Stiu sa imi fac cruce, stiu sa zic Tatal nostru, insa nu frecventez biserici, nu stiu Crezul si nici vietile sfintilor. Totusi, daca exista intr-adevar ingerii pazitori, atunci cred ca in ziua aia acela a fost ea, Hermina.
ce-ti lipseste?
Boogie este motanul nostru. Are 4 ani, e alintat si bland. Datorita acestor calitati, e indragit de copii.
La cca 100 de metri de noi stau 2 familii, 2 frati, care au asa ceva. Copii, adica. Unul dintre frati are un baiat mic, cred ca de vreo 5 ani, care a prins drag de Boogie de cum l-a vazut, adica acum vreo 2 luni, si de atunci le tot zice parintilor fie ca vrea sa vina sa il vada si sa se joace cu Boogie, fie ca vrea si el un Boogie.
Acum 2 zile am aflat o chestie amuzanta. Nu am inteles exact contextul discutiei dintre parinti si baietelul cu pricina, dar ideea e ca, la un moment dat, exasperati probabil de cine stie ce mofturici facea el, l-au intrebat pe un ton foarte serios, presupun:
"Ai tot ce vrei. Ce-ti lipseste?" De mentionat ca in familia respectiva sunt 2 copii, carora li se ofera, efectiv, tot ce vor, pentru ca se poate (sau, altfel spus, e de unde).
Raspunsul pustiului a venit sec, si foarte natural:
"O pisica!"
La cca 100 de metri de noi stau 2 familii, 2 frati, care au asa ceva. Copii, adica. Unul dintre frati are un baiat mic, cred ca de vreo 5 ani, care a prins drag de Boogie de cum l-a vazut, adica acum vreo 2 luni, si de atunci le tot zice parintilor fie ca vrea sa vina sa il vada si sa se joace cu Boogie, fie ca vrea si el un Boogie.
Acum 2 zile am aflat o chestie amuzanta. Nu am inteles exact contextul discutiei dintre parinti si baietelul cu pricina, dar ideea e ca, la un moment dat, exasperati probabil de cine stie ce mofturici facea el, l-au intrebat pe un ton foarte serios, presupun:
"Ai tot ce vrei. Ce-ti lipseste?" De mentionat ca in familia respectiva sunt 2 copii, carora li se ofera, efectiv, tot ce vor, pentru ca se poate (sau, altfel spus, e de unde).
Raspunsul pustiului a venit sec, si foarte natural:
"O pisica!"
hai sa facem misto de copii
Cu cativa ani in urma, au fost importate la noi telenovelele. Cand au aparut telenovelele la teveu, au inceput sa apara si numele ciudate in certificatele de nastere, de genul: Isaura, Esmeralda, Jose-Armando, Luis-Miguel, si altele pe care nu le stiu, in mare parte pentru nu sunt si nu am fost consumator de asemenea shit-uri difuzate la ore la care lumea normala munceste sau invata.
Pe langa asta, conationalii nostri ceva mai pigmentati isi boteaza copiii cu nume precum Avocat, Termopan, Chitanta, Amenda, Stralucirea, Diamanta, Mercedesa. Probabil o fi pe undeva si vreun mini-conational pe nume Rolsrois (i.e. Rolls Royce), n-am de unde sti asta. E doar o supozitie.
In orice caz, tinand cont ca indienii (aia din America, pieile rosii cum ii stim noi din cartile lui Karl May) isi numeau progeniturile dupa chestii din jurul lor, de pilda Apa-lina-care-susura-pe-prundisul-pisat-de-ursul-fioros-pe-care-o-sa-l-omoare-socru-meu-maine-dimineata, sau, ca-n in gluma aia super cunoscuta, Doi-caini-rebegiti-imbarligati-in-ploaie, de ce ma mai mir eu oare ca vedetele si vedetii din SUA isi numesc copiii Moon Unit, Seven, Satchel (saculet in limba lu' Shakespeare, da?), Rocket, Fifi Trixibelle, Moxie Crime Fighter, Tu (da, Tu; nu El sau Ea, ci Tu), Denim (ca blugii, fratica! pai asa...asteptam si la noi Los Engles, Lofur sau Levys - astea fiind marci din bazar, sa fim intelesi), Petal Blossom Rainbow sau Audio Science!!! Pe scurt: WTF?!
Vedeti aici despre ce nume e vorba si cine a dat subiect de mistocareala colegilor de scoala (si probabil nu numai) ai copiilor lor.
Pe langa asta, conationalii nostri ceva mai pigmentati isi boteaza copiii cu nume precum Avocat, Termopan, Chitanta, Amenda, Stralucirea, Diamanta, Mercedesa. Probabil o fi pe undeva si vreun mini-conational pe nume Rolsrois (i.e. Rolls Royce), n-am de unde sti asta. E doar o supozitie.
In orice caz, tinand cont ca indienii (aia din America, pieile rosii cum ii stim noi din cartile lui Karl May) isi numeau progeniturile dupa chestii din jurul lor, de pilda Apa-lina-care-susura-pe-prundisul-pisat-de-ursul-fioros-pe-care-o-sa-l-omoare-socru-meu-maine-dimineata, sau, ca-n in gluma aia super cunoscuta, Doi-caini-rebegiti-imbarligati-in-ploaie, de ce ma mai mir eu oare ca vedetele si vedetii din SUA isi numesc copiii Moon Unit, Seven, Satchel (saculet in limba lu' Shakespeare, da?), Rocket, Fifi Trixibelle, Moxie Crime Fighter, Tu (da, Tu; nu El sau Ea, ci Tu), Denim (ca blugii, fratica! pai asa...asteptam si la noi Los Engles, Lofur sau Levys - astea fiind marci din bazar, sa fim intelesi), Petal Blossom Rainbow sau Audio Science!!! Pe scurt: WTF?!
Vedeti aici despre ce nume e vorba si cine a dat subiect de mistocareala colegilor de scoala (si probabil nu numai) ai copiilor lor.
provocarea lui Bendeac - jocurile copilariei
Preferatul meu era ursii si vanatorii (o alta denumire, care circula pe la noi, a jocului "ratele si vanatorii"). Imi mai placea si "tara, tara, vrem ostasi", "imparate, cat e ceasul" (jocul unde "imparatul" dadea raspunsuri de genul "3 pasi de furnica", "5 pasi de elefant", etc.).
Tarile, lapte gros (mi-o luam de la taica-meu de fiecare data cand ma prindea ca joc, ii era frica sa nu ma accidentez), evident, tevile cu cornete (tuberman cu sageti le ziceam noi).
Telefonul fara fir, "flori fete sau baieti, melodii sau cantareti", de-a v-ati ascunselea (sau "ascunsa", mai pe scurt).
Miuta (poarta de 1m, fara portar, echipe mici, de 2-3 oameni), "obligata", cu varianta "obligata la bara", in care, daca cel dinaintea ta nimerea bara, trebuia sa dai si tu bara, altfel ieseai din joc.
Fotbal in parcul care acum e parcare Rompetrol.
Prinsa, adica o goana nebuna a participantilor la joc, fugariti de cel care avea nesansa sa iasa la numaratoare.
"Par-pac", un fel de counter-strike, dar cu arme de jucarie care nu faceau nici macar un zgomot. De multe ori, in lipsa de pistoale de plastic, ne confectionam unele, foarte rudimentare, din bete gasite prin parcul de care ziceam mai sus.
"Expeditii", adica umblam de nebuni prin paduricea de langa stadion, sau, cand mai crescuseram putin, mergeam chiar la padurea de langa oras, la cca 5 km. Ce chiuieli si harjoana...Miss those days :-(
"De-a doctorul", "de-a mama si de-a tata" - am observat ca nu prea au fost pomenite. Am invatat multe, zic eu, datorita acestor doua "jocuri". Si, cu ocazia asta, le multumesc fetelor care mi-au fost "paciente" sau "consoarte" in jocurile astea.
Tzigle - se adunau cioburi de geam, cca 10, se facea o stiva, si se punea in mijlocul unui cerculet desenat pe asfalt. de la cercul cu pricina de trasa o linie, de cca 2 - 2.5 metri. Stiu ca se mai trasa o linie scurta care o intersecta pe cea mare, cam pe la mijloc, dar nu-mi mai aduc aminte de ce. Se folosea o minge de tenis de camp, pe care trebuia sa o dai "de-a dura" de-a lungul liniei, in asa fel incat sa darami cat mai multe tzigle. Se juca in mai multi, si, daca nu ma insel, in momentul in care cineva darama tzigle, ceilalti trebuia sa o ia la sanatoasa, si sa ia distanta de acel cineva. In momentul in care acesta recupera mingea (cat mai repede), o arunca spre un alt participant. Daca nimerea, il scotea din joc. Nu-mi mai aduc aminte cu precizie regulile, dar imi placea jocul asta.
Ne mai faceam si arcuri din tot felul de bete, iar sagetile le confectionam din stuf de pe malul baltilor sau garlelor din marginea orasului (alt motiv de "expeditie").
Mai era si "tablite", un joc oarecum stupid: se luau capace metalice de la sticlele de bere si de dezdoiau marginile, pana ajungeau ca niste discuri. Prin dezdoire, discurile atea erau oarecum concave, ceea ce le dadea stabilitate cand erau puse cu partea concava in jos. Se facea o stiva cat mai mare, in care se arunca, de la o distanta oarecare, vreo 2-3 metri, cu cheia de la cutia postala (nu stiu cati isi mai amintesc vechile chei de genul asta, dar pareau facute expres pentru asa ceva). Unele tablite cadeau cu fata in jos. Tinand cheia de capatul subtire, trebuia sa lovesti cu capatul lat al cheii margine tablitelor cu pricina. Aveai dreptul la o singura incercare. Daca intorceai tablita, aveai dreptul sa incerci sa intorci o alta. daca nu, era randul urmatorului jucator. Ce reuseai sa intorci, era al tau. Restul tablitelor care cazusera normal erau stivuite inapoi si se repeta procedura.
Si multe altele...
"Où sount les neiges d'antan?"
Tarile, lapte gros (mi-o luam de la taica-meu de fiecare data cand ma prindea ca joc, ii era frica sa nu ma accidentez), evident, tevile cu cornete (tuberman cu sageti le ziceam noi).
Telefonul fara fir, "flori fete sau baieti, melodii sau cantareti", de-a v-ati ascunselea (sau "ascunsa", mai pe scurt).
Miuta (poarta de 1m, fara portar, echipe mici, de 2-3 oameni), "obligata", cu varianta "obligata la bara", in care, daca cel dinaintea ta nimerea bara, trebuia sa dai si tu bara, altfel ieseai din joc.
Fotbal in parcul care acum e parcare Rompetrol.
Prinsa, adica o goana nebuna a participantilor la joc, fugariti de cel care avea nesansa sa iasa la numaratoare.
"Par-pac", un fel de counter-strike, dar cu arme de jucarie care nu faceau nici macar un zgomot. De multe ori, in lipsa de pistoale de plastic, ne confectionam unele, foarte rudimentare, din bete gasite prin parcul de care ziceam mai sus.
"Expeditii", adica umblam de nebuni prin paduricea de langa stadion, sau, cand mai crescuseram putin, mergeam chiar la padurea de langa oras, la cca 5 km. Ce chiuieli si harjoana...Miss those days :-(
"De-a doctorul", "de-a mama si de-a tata" - am observat ca nu prea au fost pomenite. Am invatat multe, zic eu, datorita acestor doua "jocuri". Si, cu ocazia asta, le multumesc fetelor care mi-au fost "paciente" sau "consoarte" in jocurile astea.
Tzigle - se adunau cioburi de geam, cca 10, se facea o stiva, si se punea in mijlocul unui cerculet desenat pe asfalt. de la cercul cu pricina de trasa o linie, de cca 2 - 2.5 metri. Stiu ca se mai trasa o linie scurta care o intersecta pe cea mare, cam pe la mijloc, dar nu-mi mai aduc aminte de ce. Se folosea o minge de tenis de camp, pe care trebuia sa o dai "de-a dura" de-a lungul liniei, in asa fel incat sa darami cat mai multe tzigle. Se juca in mai multi, si, daca nu ma insel, in momentul in care cineva darama tzigle, ceilalti trebuia sa o ia la sanatoasa, si sa ia distanta de acel cineva. In momentul in care acesta recupera mingea (cat mai repede), o arunca spre un alt participant. Daca nimerea, il scotea din joc. Nu-mi mai aduc aminte cu precizie regulile, dar imi placea jocul asta.
Ne mai faceam si arcuri din tot felul de bete, iar sagetile le confectionam din stuf de pe malul baltilor sau garlelor din marginea orasului (alt motiv de "expeditie").
Mai era si "tablite", un joc oarecum stupid: se luau capace metalice de la sticlele de bere si de dezdoiau marginile, pana ajungeau ca niste discuri. Prin dezdoire, discurile atea erau oarecum concave, ceea ce le dadea stabilitate cand erau puse cu partea concava in jos. Se facea o stiva cat mai mare, in care se arunca, de la o distanta oarecare, vreo 2-3 metri, cu cheia de la cutia postala (nu stiu cati isi mai amintesc vechile chei de genul asta, dar pareau facute expres pentru asa ceva). Unele tablite cadeau cu fata in jos. Tinand cheia de capatul subtire, trebuia sa lovesti cu capatul lat al cheii margine tablitelor cu pricina. Aveai dreptul la o singura incercare. Daca intorceai tablita, aveai dreptul sa incerci sa intorci o alta. daca nu, era randul urmatorului jucator. Ce reuseai sa intorci, era al tau. Restul tablitelor care cazusera normal erau stivuite inapoi si se repeta procedura.
Si multe altele...
"Où sount les neiges d'antan?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)