Mie nu-mi iese intotdeauna, imi mai ies din fire, o mai reped (imi cer scuze ulterior de la ea, pentru ca stiu ca nu-i OK, si nici nu vrem sa tinem suparare), pe cand sotioara este un monument de empatie si de iubire materna. Totusi, ceea ce ne-am propus de la bun inceput a fost sa nu lovim niciodata copilul, si ne-a reusit. Chiar nu privim cu ochi buni practica asta, si nici nu-i intelegem pe cei care isi altoiesc copiii. Si nu, nu agream deloc ideea precum ca un copil trebuie "atins" din cand in cand. Din nefericire, o observam la multe persoane, de varste apropiate noua, unele chiar facand parte dintre prietenii sau cunostintele noastre. Cum se poate apara de tine, adult, un omulet de-o schioapa? Si de ce sa-ti reversi furia si frustrarile asupra unui omulet pentru care esti, ca parinte, stalpul pe care se sprijina universul lui?
Pe scurt, facem tot posibilul sa crestem un copil echilibrat si ne-traumatizat. Speram sa facem o treaba cat mai buna si, intr-un final, sa o putem auzi spunandu-ne ca ne-a iesit :-)
Am primit de la sotioara chestia asta. Bun de avut in vedere si de luat aminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu