Tentativa, zic, pentru ca mi-a iesit o chestie comestibila, chiar buna la gust, dar picanta in draci si care nu aducea deloc la gust cu ceea ce stiam eu.
Aceasta postare are ca scop informarea publicului cititor despre efemera existenta a unui pui de vrabie aterizat, via un burlan de scurgere a apei de ploaie (presupunem noi, pentru ca 1. era bine-mersi intreg, nevatamat si 2. era intr-un jgheab cu care se continua burlanul cu pricina) pe teritoriul familiei.
Ma duceam in spatele casei sa iau sau sa duc ceva, cand l-am vazut in jgheabul mentionat. L-am luat in palma si l-am prezentat fetitei. A fost reticenta la inceput, desi incantata sa vada asa o vietate mica in mana mea. Indrepta un degetel mic spre penisoarele puiului, si apoi il retragea rapid, fara macar sa il atinga, de parca ar fi dogorit. Cu chiu, cu vai, a prins curaj. Apoi a vrut sa-l tina in palme. I l-am asezat cu grija in causul mic, si i-am explicat cat e de fragil si de speriat, si ca, din pacate, nu-l pot pune inapoi in casuta lui, aceasta fiind la cca 8 metri deasupra noastra, iar eu nefiind posesor de scara.
A prins curaj, deci, si a inceput sa-l mangaie, nu inainte de a mi-l returna. Sotioara i-a sugerat sa-i dea un nume. Bebelina a ezitat. Atunci, mi-a venit ideea. "Ce-ar fi sa-i zicem Ostropel?", zic. A prins. Din momentul ala am auzit numai Ostropel in sus si Ostropel in jos.
A luat cosuletul de la caruciorul ei pentru papusi, sotioara l-a umplus cu iarba uscata, ramasa din weekend, cand tunsesem gazonul, si i-au facut un fel de cuibusor. L-au plimbat prin casa, pe langa casa, l-au pus intr-un loc perit de soare, pe acoperisul terasei, i-au dat apa cu o seringa si vreo 3 gandacei. Apoi l-au pus, cu culcus cu tot, pe masuta de plastic a bebelinei, aflata pe terasa, la adapost de soarele dupa-amiezei.
Daca la inceput puiul ciripea de zor dupa parinti, acum se mai linistise putin, probabil impacat cu soarta, sau ametit de atata manevrat si plimbat. Si statea acum linistit, tacut, in cuibusorul lui de iarba uscata, pe masuta verde, de plastic, de pe terasa casei unui cuplu casatorit, care avea o fetita. Si doua pisici. Una dintre ele care s-a infiintat pe terasa foarte natural si care a prins, cu coada ochiului, ca pe masuta aia verde, de plastic, s-ar cam afla ceva interesant. Drept care, ca-n poezia Zdreanta, "pune laba, ia cu botul, si fura puiul cu totul". Silentios. N-am auzit nimic, niciun zgomot. Stealth mode activated. L-am zarit doar pe Jerry tasnind pe langa mine ca o sageata roscovana, cu ceva pamantiu in bot.
Ceva mai tarziu, cand am dat cu ochii de el, i-am zis "Sa-ti fie de bine si sa-ti priasca, jupane! Sper ca n-ai lasat urme." Iar bebelinei i-am zis "Cum, n-ai vazut ca a venit mamica lui Ostropel si l-a luat sub aripioara si a zburat cu el sus, in cuib? Ia uite sus pe acoperis, ce se bucura toate vrabiutele ca s-a intors Ostropel!"
Sursa foto: theecologist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu