Nu chiar oricine poate fi blogger. Dovada vie sunt eu. Un blogger adevarat scrie cate ceva in fiecare zi, macar o data pe zi. Eu scriu din an in pasti. Si asta in cazul cel mai bun. N-am public, n-am un loc de frunte in blogosfera... Mai postez si eu cate ceva cand mai aflu vreun subiect interesant de pe net, via Google, Facebook sau blogurile altora. Cu alte cuvinte, sunt un nimeni printre bloggeri. De fapt, nici nu stiu daca ma pot numi blogger.
Aseara am vazut un film fain, Contagion (recomand, are si distributie buna). Un nene din film, mare doctor/cercetator stiintific, ii zicea unui blogger cu muuuuuulti follower-i ca blogging-ul e "graffiti with punctuation". Mi-a placut metafora, dar nu cred ca se aplica in toate cazurile.
Citesc zilnic postarile celor pe care, personal, ii consider cei mai mari si mai tari bloggeri ai momentului. Si, citindu-i, imi dau seama ca oamenii astia au mereu ceva de spus / comentat / analizat. Eu...mai putin. Ne pentru ca n-as avea opinii, sau pentru ca n-as avea subiecte. Poate ca sunt prea comod, poate ca nu am un stil sau nu m-am gandit la un stil de "blogareala". Sincer, n-am gasit inca motivul pentru care nu sunt un blogger "cum ar trebui". Probabil ca cei mai versati mi l-ar putea spune intr-o clipa, dar oare vreau sa-l aflu?
In orice caz, stiu ca blogging-ul cere timp. Timp de aflat stiri, de reflectat asupra lor si de formulat o opinie. Am oare atata timp? Nu intotdeauna. Si atunci cand il am, probabil e folosit in alte scopuri, pe care, la fel de probabil, le consider mai apropiate de realitate si de nevoile mele imediate. Blogging-ul e undeva, pe un plan, cred ca nici macar secund.
In orice caz, mai incerc din cand in cand marea cu degetul, poate-poate voi avea si eu ceva inteligent si util de spus si de pus pe blogosfera.
Imi urez mult noroc :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu