Am gasit cartea in format PDF, mai citesc din ea printre picaturi, in general cam cate un capitol odata.
Iata un pasaj, in care povesteste despre un basarabean (fost prizonier de razboi) care ajunsese, la un moment dat, in casa parintilor sai:
Din lagăr, moş Ştefan a fost dus într-un colhoz şi dat în grija unei ţărănci ai cărei fii şi soţ se aflau pe front. Trebuia să ajute la treburile gospodăreşti şi, mai ales, la muncile colhozului, într-un sat pustiit de bărbaţi. Când a ajuns acolo, era atât de înfometat, încât culegea boabele de porumb nedigerate din balega vacilor. „Alegeam grăunţele de popuşoi şi le spălam”, mi-a spus el, simţind nevoia să-şi sublinieze preocuparea pentru igienă. Am izbucnit în râs, într-atât de neverosimilă mi se părea scena. A râs şi el, dar nu a întârziat să adauge: „Ei, copchile, nu ştii tu ce bune erau grăunţele acele.” Când a mers împreună cu femeile satului la cules barabulele de pe câmp, s-a apucat să adune fiecare cartof, din fiecare cuib, de pe fiecare rând, spre indignarea rusoaicelor. „Strângi un rând, laşi un rând”, i s-a spus. Basarabeanul vrednic nu înţelegea cum poţi lăsa cartofii să putrezească în pământ şi atunci i s-a explicat, cu vorbe puţine şi gesturi multe, că va veni iarna, că o să li se termine proviziile, că preşedintele nu o să le mai dea nimic şi că abia atunci vor dezgropa cartofii. După lăsarea întunericului şi fără ştirea stăpânirii. Dacă şi proprietarul grădinii de zarzavat din Agaua ar fi avut mintea şi experienţa colhoznicelor lui moş Ştefan, atunci şi posedaţii noştri de la Salcia ar fi avut parte de verze întregi şi nu de fantomele lor materializate în cotoare.Dealtfel, conform autorului, pe langa torturile fizice la care erau supusi detinutii, cea care se intampla in mod recurent, si care surclasa bataile si batjocura, era foamea.
Recomand, chiar e de citit si de bagat la cap. Urmeaza cartea lui Paul Goma - Patimile dupa Pitesti.
Poza lui Florin Constantin Pavlovici e luata de aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu