vazut, placut, cumparat

Precum spuneam acum vreo luna, intentionam sa-mi schimb telefonul. Evident, postarea asta e ca sa anunt, cu surle si trambite (sa ma laud, adica), ca mi-am schimbat telefonul. Yay, good for me! Mii de multumiri mult-prea-intelegatoarei-si-binevoitoarei mele sotii, careia ii dedic, cu acesta ocazie, surlele si trambitele de mai sus.

Nu mi-am luat de-ala cu touch-screen, din 2 motive:

1. e cam scump (oricare ar fi el, indiferent de marca sau model) pentru bugetul alocat;
2. am auzit si vazut la unii colegi / prieteni ca senzorii din spatele ecranului mai fac probleme si se incapataneaza sa raspunda la mangaieri.

Da, stiu, sunt acri strugurii, asa ca o sa astept sa se mai coaca. Oricum, mi se pare ca e un trend faza asta cu smart-phone-urile cu taci-scrin, si e ceva cam ca FB-ul: daca n-ai, nu existi. Vorba unui coleg: "Pai am vazut ca toata lumea din jurul meu are, asa ca am zis sa-mi iau si eu."

O nu, si cum ramane cu cogito, ergo sum? Nu se pune? Acum e habeo iPhone 4S/Samsung Galaxy S2, ergo sum?

Wha'eva!

Deci, asadar, prin urmare si in consecinta, am Nokia C3. De-ala Made in Romania la Jucu, inainte de a se inchide fabrica.

Culoarea de pe site e, evident, alta decat in realitate. Acel slate-grey e de fapt un fel de albastru care nu prea aduce a gri. Dar nu e o problema, chiar imi place. Singurul inconvenient e faptul ca, fiind nitel cam lucios, e predispus la zgarieturi. Asa ca i-am pus silicoane. Adica o carcasa de protectie din silicon, originala, achizitionata de la Germanos, ca in alte shop-uri n-am gasit.