stihuri mestesugite

Într-o Vale zis-Adancă
Care e de fapt un deal
Are Eugen o casă,
O soţie şi-un motan.

Dup-o iarnă cu zăpadă,
-N care-a lopătat nămeţi,
Omul nostru îşi plantează
Ia, colo, nişte puieţi.

Şi la inceput de uichend
Eugen se încordează,
Lasă-n urmă monitorul şi...
Ghiciţi? Iar lopătează.

Iegzerciţiu' foncţiunii
Se petrece cam aşa:
Eugen făcea tranşee,
Iar Iulica îl poza.

Dar când o să dea căldura
Şi i s-o prinde migdalul,
Are să miroase-a floare
Toată Valea, toată dealul!
Multumiri prietenului Bobo (autoru' lu' poiezeaua de mai sus), care m-a ajutat si la montarea si impamantenirea arcadei prieteniei.

2 comentarii:

Motanul spunea...

Frumoasa arcada prieteniei! Bravo mai baieti destoinici

Eugen spunea...

cea mai frumoasa! pana acum, cel putin ;-)