Programa era, intr-adevar, destul de incarcata. Multe obiecte, care parca au devenit si mai multe in anii ce au urmat. O parte dintre ele erau considerate absolut inutile, sau ni se predau niste chestii de care, in viata reala, nu prea te lovesti. Sincer, nu-mi mai aduc aminte nimic despre logaritmi, integrale, sin, cos, tg si ctg. Nici cu radacinile patrate (radicalii, adica) nu m-am impacat prea bine, eu avand o inclinatie mai degraba spre partea umana, spre deosebire de fratele meu, care s-a aratat interesat de partea reala (mate-fizica).
Dar...invatam istorie, geografie, chiar si latina. Nu zic ca eram geniu la astea. Dar macar am habar acum cine a fost unul sau altul dintre domnitori, sau ce rol a avut mai stiu eu ce personalitate istorica la 1848. Mai stiu si ce inseamna expresii uzuale precum ad-hoc, ab initio, citius, altius, fortius, nosce te ipsum, carpe diem, sine die, habeas corpus, nihil sine deo, semper fidelis, exeunt omnes, mens sana in corpore sano, si altele. Imi aduc aminte multe lucruri de la orele de geografie. Munti, rauri, lacuri, judetele tarii. Am facut si educatie fizica. Nu mai tin minte cate ore aveam pe saptamana, parca 2, dar erau faine. Nu mi-a placut niciodata proba de rezistenta, la cea de viteza mai era cum mai era, dar aia de rezistenta era destul de neplacuta pentru mine, pentru ca niciodata nu am fost un alergator. Probabil si de asta nu avut niciodata frate-meu succes cu mine la fotbal, pentru ca foarte rar acceptam sa merg cu el sa joc. A, un tenis cu piciorul serveam, dar fotbal, nu.
In liceu mi-a placut sa joc baschet, atat la orele de sport cat si in timpul liber. Nu am excelat la asta, nimeream cosul de un numar rezonabil de ori, dar nu am fost remarcabil. In schimb, m-au atras artele martiale si am facut vreo 2 ani si ceva de shotokan. N-am mai continuat ca intram in clasa a XII-a si am vreut sa ma concentrez pe invatat, pentru bac si apoi pentru admitere la facultate.
A, sa nu uit: aveam si ore de gramatica, la care invatam sa scriem corect romaneste, sa conjugam verbe, sa declinam substantive, adjective, pronume, numerale, articole, invatam cazurile, modurile, diatezele, sa construim familii lexicale, sa gasim antonime si sinonime, paronime, omonime, omofone si omografe, etc. Ideea e ca, la sfarsitul zilei, pana si cel mai prost din clasa stia care-i imperfectul si care-i mai mult ca perfectul, cand e corect sa scrii "copii" si cand e corect "copiii", sau "fi", "fii", si "fiii". Acum...vad din ce in ce mai multi analfabeti pe toate mediile de socializare pe care le frecventez. Iar daca atragi atentia cuiva ca a scris ceva gresit, gata, pac-pac, esti etichetat ca "grammar nazi" si iti sar in spate o droaie de alti analfabeti, precum sacalii. Am invatat la biologie, in generala, ca sacalii astia sunt oportunisti, de asta mi-am permis sa fac comparatia de mai sus.
Acum se pare ca se intentioneaza aducerea tuturor la nivelul genunchiului broastei, din punct de vedere educational. Da, de acord, e foarte posibil sa nu ai nevoie in munca ta de zi cu zi de integrale, sau sa stii formula chimica a unui ribonucleotid. Dar macar sa ai idee ce e ala ARN si ce e ADN, cine au fost Vasile Lupu sau Gerula, cate Crisuri sunt si cate brate are Dunarea, si macar sa ai idee ca EXIT ala pe care-l vezi scris la mall vine din latina, ca sa nu mai zic de numeralele scrise cu cifre romane (am folosit 2 mai sus). Lucruri nu foarte complicate, dar care te ajuta in dezvoltarea ta ca individ.
Orele de sport, sau educatie fizica, sau cum s-or mai fi numind acum. Eu cred ca sunt vitale. In vremurile astea, cand tehnologia ne leaga de canapea sau de scaun, e importanta miscarea. Cine a vazut Wall-E isi aduce sigur aminte de omuletii obezi de pe nava aia spatiala. Eu mi-am stabilit un target, in fiecare zi sa fac cel putin 3000 de pasi. Uneori fac mai mult, alteori mai putin, dar niciodata sub 2000. Si am o luna si ceva de cand merg la sala, de 3 ori pe saptamana. Ajuta la fizic, ajuta si la moral. Endorfinele alea cu care ma incarc dupa o ora si jumatate de efort isi fac treaba, si inca foarte bine. E util pentru generatiile tinere sa constientizeze ca exista viata si dincolo de ecranele telefoanelor, are tabletelor si ale laptop-urilor. E important sa se miste, altfel o sa ajungem o natie de americanizati. Obezi si prosti.
Revenind, totusi, la istorie, ca am impresia ca e un pic de tam-tam pe tema asta acum. Consider ca e foarte important sa ne cunoastem istoria, buna sau rea. E important sa mergem sa vizitam locurile semnificative pentru poporul asta. Ne suntem noua datori sa facem asta, si sa ii implicam pe cei mai tineri decat noi, copiii proprii sau elevii din clasele unde unii sunt profesori. Sunt muzee de vizitat, situri arheologice, castele, ruine, locuri marcate doar cu cate un monument, si nu numai. Istoria nu trebuie uitata. Cineva spunea ceva de genul ca in momentul in care un popor isi uita istoria e pierdut, dispare ca popor. Nu trebuie sa uitam cine au fost Menumorut, Dragos-Voda, Stefan-cel-Mare, Mircea-cel-Batran, sau Mihai Viteazu si ce au insemnat ei pentru peticul asta de pamant, si nici chiar cine au fost Gheorghiu-Dej si Ceausescu. Nu trebuie sa uitam sacrificiile facute de diversi oameni (simpli sau eruditi), pentru care Romania chiar a contat ca tara. Nu trebuie sa ne uitam istoria, pentru ca altfel ne pierdem identitatea.
PS: Mi-am adus aminte: oare cati dintre cei mai tineri decat mine (si nu numai, ca am observat greseala asta si la altii mai in etate, si mi se pare cu atat mai grav cu cat greseala asta apare cu precadere in presa, fie ea scrisa, vorbita sau online) stiu cum se articuleaza corect substantive compuse precum prim-ministru sau nou-nascut? Pun pariu ca majoritatea vor spune primul-ministru si noii-nascuti. Well...mergeti, dragii mosului, la un anticariat si cautati o carte de gramatica pentru lamuriri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu